Treceți la conținutul principal

Dobraia, o plimbare prin Muntii Cernei


Ultima zi in Herculane, de data asta urcam in muntii Cernei pana unde ne permite vremea, conditia fizica, fara graba, ca niciodata. Biserica de la Dobraia este primul popas in drumul spre Varful Arjana prin Pasul Prislop, candva speram si noi sa intindem cortul sau macar cazati in sat sa vedem apusul sau rasaritul de la inaltime.

Motelul Dumbrava este pe soseaua ce leaga Baile Herculane de Targu Jiu, in apropiere si podetul de peste Cerna ce ne duce catre traseul ales. Nu avem semnal la telefon, ceva des intalnit in drumetiile noastre si de multe ori nu ne incarcam hartile din timp, insa ne descurcam cu marcajele si intuitia.


Ceva palpitatii mi-a dat trecerea podetului, am o problema cu cele miscatoare. Dupa cum se vede se urca prin padure alternand cu zone deschise, poienite cu flori de mai. 


O moara in partea stanga, mie imi parea nefunctionala, avem multe buline insa drumul e tot inainte, traseul e bine conturat incat nu ai cum sa te pierzi. Dupa ce am trecut peste un mic podet, facuram dreapta si in vreo 10 minute iesim in prima poiana. Baietii au un ritm mai alert dar e important ca ne asteapta.


Aici avem privelisti interesante spre culmile muntilor Mehedinti. Si iarasi ne afundam in padure.


In trunchiul unui copac dincolo de plasa groasa de paianjen unul dintre baieti a aruncat un ochi curios, vipera sau nu, caci nu se vedea prea bine, acolo era un sarpe. Poate chiar si mort. Dupa urcusul nitel sustinut dam si de o poarta.


Poate de aici incepe satul, Cracul Teiului, mai incolo de poiana vedem cum se inmultesc gardurile, capitele cu fan, o casa parasita ma fac sa cred acest lucru. Nu prea avem parte de soare si asta ma face sa ma oftic la calitatea pozelor. Pe langa telecomanda, trecem si filtrele pentru poze mai bune...


Mai bine de o ora trecu de la prima poiana, oprim la izvor pentru un scurt popas, ne alimentam cu apa. Discutam, ne imaginam intalnirea cu preotul, cu alti oameni ca cei din Inelet, oameni care mai ales iarna sunt izolati. O portiune buna de mers am avut de a face cu o mocirla, abia acum imi aduc mai bine aminte. Raman ultima, studiez pietrele, calculez distantele si incerc sa ies cu bocancii cat mai curati. Pfiu... cat pe ce sa aterizez in fund, unele erau alunecoase, dar preferam sa ocolesc, sa ma incalcesc in vegetatie decat sa imprumut miros de porci si balega de vaca. 
Mai sus se alertase cainii din gospodariile din zona, parea ca nimeni nu e acasa, cainii erau legati, dar asta am realizat dupa ce am trecut.


O oboseala puse stapanire pe mine, totodata imi doream sa ajung macar in Pasul Prislop, sa vedem care ne este limita. Imi cantaresc pasii, respiratia se regleaza si iesind din padure imi revin iarasi. Nu ne-am oprit la banci, deja vedem cum in fata noastra ni se arata micuta biserica.


Era inchisa, ne-am invartit in jurul ei precum cainii care insoteau oamenii veniti la lucrat pamantul. Unul isteric si greu de induplecat si unul prostut care nu stia cu cine sa tina fiind certat de camarad.

Am salutat oamenii din zona capitelor, ne-am pus la masa de langa biserica sa gustarim ceva si sa ne uscam hainele ude. O doamna din cei trei, la chemarea noastra, ne-a povestit cum preotul vine foarte rar precum are mai multe biserici in subordine si de aceea este inchisa. 
Cu o seara inainte daduse o ploaie sanatoasa si sa nu ne aventuram sa mergem mai departe, norii de ploaie sunt pe aproape. Le-am oferit ultimul pachet ramas din Inelet si nu am mai retinut-o. Noi am mai facut cateva poze, ca si cea de inceput, aparatul l-am strecurat in rucsac si am luat drumul inapoi spre casa. 


Vizavi de foisor, ingradit era ca un mic cimitir cu cateva morminte, mai la vale se vedeau alte case.


Dupa ce am incarcat pozele mi-am dat seama ca am strecurat din greseala in colajul de patru fotografii, a doua si a patra, din ziua urmatoare cand paraseam zona si ne indreptam spre Targu Jiu. 


In mai putin de trei ore esti sus, adica 2h - 2 1/2 iti ia sa ajungi de la pod pana la biserica Dobraia. 

Este o alta lume, iar cuvantul care imi vine in minte de cate ori ma gandesc la aceste locuri, Inelet, Dobraia, este: pace! Nu ai cum sa nu simti simplitatea, linistea si pacea, isi fac loc in sufletul tau si pentru cateva momente, uiti de toate grijile si apasarile tale sufletesti...

Am aflat ca cel care "a adus lumina" in satele izolate precum Inelet, Iulian Angheluta, a ajuns si in scoala din Dobraia in primavara aceasta.

Pentru rubrica meloman o melodie pe care am descoperit-o astazi dar care cred ca se potriveste si cu restul postarii:

xoxo

Comentarii

  1. Este o zona minunata.
    Liniste, verdeata, pace... un vis! :)
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  2. Superba zona, pare extrem de linistita! Si mie imi place sa ma plimb in padure dar intalnirile cu serpii pur si simplu ma terifieaza. Nu am fobie, dar imi este frica de ei!

    RăspundețiȘtergere
  3. Vreau si eu acolo sa ascult pacea. E posibil sa o aud? hhehehe. Imi plac mult calatoriile voastre. Pupici, Liuba x

    RăspundețiȘtergere
  4. ce frumos ai povestit!
    minunate locuri avem!

    RăspundețiȘtergere
  5. Such a bewutiful place, calm, peaceful and serene :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Great post and amazing pictures :)...thx for sharing!

    RăspundețiȘtergere
  7. I wish I could visit these mountains...they are so beautiful.

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumoase imaginile! O zona superba si linistita! Pup!

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi pare rau acum, citind jurnalele tale, ca n-am facut mai multe drumetii cand am fost la Herculane. Zona este foarte faina si muntii Cernei foarte pitoresti. Sper sa mai am ocazia sa ajung pe acolo candva. La cat mai multe ture faine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Larisa, daca ai drum in Romania si iti vei face un concediu aici imi inchipui cat de greu iti va fi sa alegi itinerarul.

      Ștergere
  10. Dearest, I'm impressed again about the beauty of your country! And the time this hike took is absolutely my taste :) Thanks for giving this wonderful insights!
    Kisses
    www.dressedwithsoul.com

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu auzisem de traseul asta. E aproape de casa parinteasca, poate programam o excursie in vara. Merci de idee ! Ultima poza ma face sa visez cu ochii deschisi ...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Thank you for your visit and sharing your thoughts. xoxo

Orice parere cu bun simt este binevenita!

1001cosmetice

1001cosmetice.ro%20

Postări populare de pe acest blog

Din lumea necuvantatoarelor

     De-a lungul timpului am avut in grija doar pisici si pesti. Pestii mi s-au parut cei mai sensibili, daca mediul in care traiesc nu este unul echilibrat apar boli, devin apatici. Alimentatia este foarte importanta si am mai scris despre asta , este importanta indiferent ca vorbim de oameni sau de animale, iar astazi va invit sa cititi povestea Oanei si animalutelor ei pe care am rugat-o sa ne impartaseasca din experienta sa cu cititorii blogului.  Toto, Oachi Mara si Porto        Ei bine, am animăluțe de când mă știu, mai exact de pe la 4 ani și îmi petreceam timpul î n casa cu curte a bunicilor mei din Galați. Încă de pe atunci (când nu exista mâncarea granule sau umedă specială pentru animale) existau formule sănătoase de hrană gătită pentru câini și pisici, care culmea trăiau sănătoși ani mulți, cățeii chiar până la 20-21 de ani. Un singur lucru mi-a spus atunci bunicul, v ă z â ndu-m ă că dau bomboane cățeilor din curte: Nu dulciuri! Niciodată! Sunt otravă

Thank you Michael Bolton for a great show!

2013 mi-a adus multe lucruri bune, pe cele rele vreau sa le dau uitarii, iar la un sfarsit de an exceptional nici nu mi-am imaginat de asemenea amploare. Vazusem cu cel putin o luna inainte ca va participa la Revelionul din aer liber Michael Bolton in Galati cu sprijinul primariei. Mi-am zis ca e o farsa. Nu stabilisem nimic pentru Revelion, voiam doar sa fiu cu sotul meu, sa dansam, sa am parte de liniste... si am avut! Am fost atat de... incat nu am cuvinte, completati voi! Poate pentru ca sunt racita si am dureri crunte de cap, poate ca acea senzatie nici nu poate fi descrisa in cuvinte. Am dansat, am aplaudat, am ovationat. Sufletul meu a fost hranit! Atat pot spune!

Basca, papion si paiete

In Londra am purtat buline, ieri am scos fusta la pozat, iarna stiti ca nu renunt la culori asa ca iata inca o tinuta in stilul meu caracteristic.  Fusesem anuntata ca vom avea parte de soare, mai cald teoretic, practic puteam raci cu propriile maini o sticla de bere insa nu imi era frig incat sa dau bir cu fugitii. Ne-am si distrat. O helanca gri din lana cu fusta conica verde din paiete insir pe pat, ma gandesc la jacheta neagra din imitatie de piele insa blazerul reiat il gasesc mai potrivit, urmeaza papionul, basca si in final geanta si cizmele. Gavroche style, glamour. Eu m-as prezenta asa la birou. Machiajul ochilor mi-a luat timp cel mai mult.