Te iubesc mai presus de cuvinte

       Am deschis astazi cutia cu amintiri si printre suveniruri am dat si peste colile ce odata penita a insiruit cuvinte de dragoste si mult dor. Primele desene, cateva poze, bucati dintr-o floare uscata. O mai tii minte? Era un trandafir de un rubiniu intens pe care mi l-ai daruit intr-o seara de vara, la putin timp de cand ne-am cunoscut fata in fata.

       Eram la tei, locul pe care eu l-am ales, simt si acum prima imbratisare si intensitatea clipei in care m-ai sarutat pe frunte si am crezut ca ma topesc de fericire si m-ai imbatat cu mirosul pielii tale cand te-ai apropiat si m-ai strans la piept. In fundal se auzeau trenurile, iar ziua se ingana cu noaptea.
Au trecut aproape noua ani de atunci, noua ani de la ultima scrisoare.

 

       Pun din nou mana pe penita si-mi dau seama ca lucrurile nu s-au schimbat intre noi prea mult, esti la fel de sensibil si dragastos, mai grizonat dar cu aceleasi purtari copilaresti. Ne lipseste doar timpul. Cum stateai tu cu capul pe picioarele mele si ma ascultai cu ochii inchisi si visam impreuna si cladeam viitorul. Apoi ne imbratisam si ne lasam purtati de muzica fara grija timpului si banului. Am obosit dragul meu, azi visez la clipele in care unul in bratele celuilalt ascultam bataile inimii, ne contopeam in sarut si ne mai faceam de mancare. Deh dragostea mai trece si prin stomac, iar eu nu pot sa te satur doar cu iubire. Stii.. promite-mi nopti albe macar sa uit de rate. Sa luam cate o pauza si sa ne bucuram de noi, de ceea ce conteaza si sa ne incarcam bateriile. Te simt incordat si stiu ca si tu iti doresti o vacanta, o ruptura totala de realitate. Locul mai putin conteaza. Vrem o viata cu confort, cele mai bune conditii, dar in goana asta iubitule uitam de noi si nevoile sufletului in zilele noastre atat de ocupate in rezolvarea celor mai marunte probleme. Doamne cum ne mai iubeam la inceputuri, cate cearceafuri am mai mototolit, hai sa dam drumul la fluturi, avem nevoie de oxigen. Ca si atunci cand ai plecat pe taramuri scotiene si te-ai intors secat de dor. Distanta ne-a consumat, dar doar asa ne-am dat seama ca noi nu suntem facuti pentru asta. Oriunde am fi, trebuie sa fim impreuna.

 

It mai aduci aminte prima poezie dedicata tie? Ti-am recitat-o de cateva ori in toti acesti ani:

Dimineata parfumului tau

M-am trezit din cosmarul amintirilor
si incet simt ca renasc odata
cu rasaritul soarelui ...
Ce frumos e sa te ridici
iarasi spre Inaltul Cerului
si sa presari sperante ...
Respir din nou,
esenta parfumului tau
m-a trezit la viata !

        A fost prima poezie lipsita de dor si de jale. Ai fost salvarea mea, ai fost omul care mi-ai alungat indoielile, mi-ai bandajat ranile trecutului, m-ai ajutat sa ma ridic, facandu-ma o femeie mai puternica si mai sigura. Iti multumesc pentru asta!

        Imi doresc sa fim fericiti impreuna, sa ne traim iubirea, sa avem grija de ea si sa o pastram la fel de frumoasa si dulce ca la inceput in hainele maturitatii. Si sa avem puterea sa trecem usor peste toate, mereu, impreuna. Te iubesc!

La ora 19:00 pun masa, te rog nu uita vinul!

*Acest articol a fost scris (in primul rand pentru sotul meu) pentru Spring SuperBlog 2013
Enuntul probei:Scrie o scrisoare de dragoste fie unei persoane care stie deja ce simti, fie uneia pe care vrei sa o cuceresti. Lasa emotia sa curga si scoate romantismul la iveala.