Pasari de tot felul, o dimineata altfel!

Ma fascineaza zborul pasarilor, ma fascineaza natura in general, in ea imi regasesc calmul, zambetul, imi incarc bateriile.

As vrea sa stiu a scrie... a scrie pe masura un vis pe care mi-e greu sa-l descriu in cuvinte. Mult timp a trecut de cand nu am mai deschis agenda pentru astfel de destainuiri. Multe vise se transformau in franturi, in sentimente amestecate si chiar uitate.


 

Era seara, cumva dupa apus, intr-o casa ce imi dadea sentimentul intoarcerii in copilarie: grabita cu treburi prin casa de la fereastra imi atrage atentia vreo doua perechi de aripi de pe blocul de vizavi ce se intindeau din intuneric intr-o lumina pala. Am zambit reluandu-mi treburile. Ah, eram iar fata de la etajul 5 ce locuia intr-un cartier cu 10 etaje.

In baie spalam de zor in cada, schimbaseram cateva cuvinte cu tatal meu, era asa armonie si liniste cum nu am avut niciodata. Gandul imi zbura la fereastra si oprita in fata ei mi s-a oprit si respiratia... zeci si zeci de pasari de tot felul mi se aratau, multe ramaneau in umbra. Eram fascinata, socata de o astfel de intamplare, ma simteam binecuvantata, aleasa. Cu lacrimi in ochi si suflet preaplin! Radeam si plangeam. Si s-a nascut intrebarile: cum au ajuns acolo fara ca cineva sa nu le observe? Ce urmeaza? Egrete, flamingo, berze, lopatari, pelicani, pasari cunoscute, dar si  nemaivazute, cu penaj deschis dar si colorat, cat si in nuante electrice! Mici abia vizibile dar si mari de dimensiunile unui strut. si cu cat priveam mai in zarea cu atat pareau si mai multe, de parca eram acum la ultimul etaj.
Nimeni din casa nu realiza prezenta mea la geam, nici vecina care venise in vizita nu am putut sa-i atrag atentia cu subiectul meu. In sufletul meu se instala tristetea, una apasatoare, sfasietoare si tot spuneam cu lacrimile innodate in barba daca nu cumva acesta e sfarsitul?! Al lor, al nostru... Migrarea lor neobisnuita nu poate fi semn bun. Si ne-am trezit amandoi de alarma telefonului, dar inca prinsa de vis... cu lacrimi in ochi si incantare in suflet.

"Persoanele orientate spre viata lor interioara, persoanele creative, cu o buna reprezentare spatiala si imagistica resimt puternic impresiile din timpul somnului si au o frecventa mai mare a visurilor rememorate spontan. Asta duce si la o intensificare si o precizie a relatari visurilor.
Gradul de rememorare depinde si de interesul acordat visurilor iar faptul ca ne gandim la visuri in timp ce suntem perfect treji, faptul ca ne gandim la semnificatia lor, la legatura lor cu diverse aspecte din viata noastra de peste zi, pot intensifica amintirile onirice."
"Dorintele refulate, idealuri si principii personale sau profesionale; traumatismele usoare sau puternice - episoade umilitoare, frustrante, pierderi etc.; problemele in suspensie - alegere de facut, solutie de gasit, curiozitate de satisfacut; anticiparea unor evenimente dintr-un viitoar apropiat, temute sau dorite; noutati in ceea ce priveste imprejurarile, activitatile sau relatiile sunt instigatori psihologici ce invita la visare." - Psih. Delia Aldescu, sfatulmedicului.ro

Uneori imi dau seama ca visez si incerc sa ma detasez si sa nu-l iau in serios daca nu pot pune capat, alteori ma trezesc si dupa ce adorm continua, dar si dati cand ma transpun cu totul in acel personaj. Am mers pe apa, am fost razboinica luptand cu sabia sau alte arme, am zburat, sarituri ireale pe distante foarte mari, eram maicuta si alergam pe un teren minat. In foarte multe eram in primejdie, urmarita, atacata sau salvam pe altii.

O ruda imi spunea ca nu a visat niciodat in culori. La mine e atat de real si... viu. Am perioade cand nu visez nimic, cand au legatura cu trecutul sau doar activitate de noapte caruia nu-i gasesc explicatia si nici nu caut un raspuns.

In rest... visez la noi calatorii, la cascade, poieni cu flori, la o mare, la picnicuri, la locuinta reamenajata, in timp ce sotul viseaza la masini, fratele meu la un nou telefon, cel mare la o crescatorie sanatoasa de iepuri, nepoatele la rochii si pantofi cu toc!

Tu care citesti la ce visezi?

"Acest porumbel micuţ, cu un penaj şters cenuşiu, dar cu ochii blânzi şi expresivi, vine de foarte departe în ţara noastră, din tărâmurile îndepărtate ale Asiei, mai degrabă din zonele submontane ale Chinei.

Guguştiucul şi-a schimbat radical modul de viaţă, iar acest lucru nu s-a petrecut de-a lungu a zeci de mii de ani, cum se întâmplă cu alte specii, ci de-a lungul a câtorva sute de ani, un interval de timp foarte scurt pentru o astfel de adaptare la conditii noi. Urmăresc cu mare atenţie activitatea oamenilor, învaţă imediat locurile unde găsesc hrană şi se stabilesc pe lângă balcoanele şi casele unde primesc mâncare". - sursa.

"O melodie pe care v-o dedic și vă invit să o priviți în ochi, să vă țineți cu ea de mână și să vă mărturisiți, vouă și celui/ celei pe care n-ați vrea niciodată să vă dispară din inimă, că iubirea e tot ce ne trebuie. Pe anul ăsta, dimineața și până la sfârșit." sursa text: aici.

Multumesc Tina pentru cuvintele faine si pentru piesa, la tine am descoperit-o! O gasesc numai buna pentru rubrica: Meloman pentru o zi, initiata de SoriN.

xoxo