About women and not only

 La ceas de seara urs sa-ti iasa-n cale e ceva, ca un adolescent ce se furisa la petrecerea din vecini... am ramas usor inlemniti. Nu mi-a fost frica, cateva curbe mai jos au fost vazute si doua vulpi, eu stateam mai mult cu ochii inchisi, dar la urs... ce poze, ce sa intorc privirea. Andreea era speriata si am ramas cuprinsi de discutia din masina. In drum spre Lepsa. In Cheile Tisitei, nici urma, o sa va arat poze, multe-multe! (vreti, nu-i asa?)

Vant puternic si rece. Strazi aproape goale maturate de ploaie. Norii negri se tot descarca. Hainele groase au fost scoase de la naftalina. Caciula si manusile urmeaza sa intre in garderoba de zi cu zi. E toamna dar parca prea brusc s-a racit vremea. Ieri de bine de rau nu mi-a fost frig, iar intr-o zi ca azi nu ma vad sa pot iesi doar in pantaloni si pulover, in pantofi. Sotul, ce abia mi-a intrat pe usa, ma anunta ca daca o tine tot asa o sa avem si zapada cat de curand.

Traversarea unei strazi, parcurgerea vietii, intersectarea cu alti oameni, trecerea de la un anotimp la altul, toate au in comun timpul si trecerea lui. Asta e subiectul de astazi.

Pentru ca roz si pentru ca imi place. Cat in exces in ale tineretii vremuri am folosit fardul de pleoape roz pal. Ala era machiajul meu de zi cu zi, machiajul meu de seara, mai creionam ochii cand cu negru cand cu maro. Acum a reaparut pe haine, unul mai vibrant, mai datator de viata! Pink think asa se numeste si cartea scriitoarei Lynn Peril: Pink Think: Becoming a Woman in Many Uneasy Lessons, care traieste in California si are doua pisici alb-negre. Cartea nu am citit-o dar titlul ma ademeneste. Am sapat putin si as citi despre comportament, imagine de sine, manipulare, sexualitate in alte timpuri.

     Totul a inceput de la nevoia de miscare din discutiile dintre barbati, probabil in pauzele de masa de la serviciu, unul cu experienta, daca nu vasta, cu multi ani de urcat pe munte in cautare de companioni, iar celalalt in cautare de informatii pentru echipamentul de alergat , cu muntii mai putin. Stabilisera o iesire prin decembrie prin muntii Macin, al meu sot isi si cumparasera bocancii , dar conjunctura a facut sa astepte iesirea din iarna si asa dupa un sms primit am purces in achizitionarea alor mei. Acum eram luata si eu in calcul si se preconiza un grup mare. Grupul s-a mai micsorat dar tot am fost multi, impresiile le gasiti aici ; am mai repetat iesirea pe un alt traseu si asa i-am cunoscut mai bine si ne-am imprietenit cu cei care au dat tonul: Mircea si Andreea.