Etapa 14. Partener media in SuperBlog

Nu stiu cand si cum s-a scurs timpul dar suntem la ultima etapa de Spring SuperBlog 2013 si totodata la la final de competitie. Si ca cireasa de pe tort, in etapa a 14-a, titlul probei este Partener media in SuperBlog.

Cred ca daca as sti cum se desfasoara o zi de lucru la unul din partenerii media as sti cum sa ma si recomand ca potential partener media pentru editia viitoare. Poate e mult spus.
Imi pot da seama ca e ca un teatru de papusi, unde noi vedem spectacolul dar atat munca cat si adevaratul show sunt dupa cortina. Trebuie sa tragi itele necesare ca lucrurile sa se miste. Cuvantul cheie fiind comunicarea. Sa faci cunoscut proiectul, treaba de marketing si multe alte activitati de care eu nu am habar. Da, te folosesti de Facebook si alte platforme pentru promovare, insa nu e suficient, trebuie sa fii instruit sa stii cum sa faci asta. Sa fiu partener media ma sperie, ma sperie necunoscutul, dar imi plac totodata provocarile si din luptele interioare nu stiu niciodata cine si cum castiga.

Am intrat in aceasta competitie cu gandul de a ma testa, inca nu stiu ce-i cu mine si unde sunt cu adevarat, am simtit cu ma ia valul dupa proba cu proba, cu emotii inca nu constientizez ca am rezistat in fata furtunii. Poate nu e tot ce este mai bun din mine, dar eu sper dragii mei cititori ca v-am tinut aproape dincolo de gustul competitiei si nu v-ati simtit ignorati. Stiu ca unii dintre voi ati visat odata cu mine spre locuri calde, v-ati identificat in unele trairi si ati gustat din calatoriile virtuale.

Multumesc in primul rand sotului pentru tot sprijinul si incurajarile oferite.

De asemenea sponsorilor care au facut posibila aceasta competitie: Farmec, Borealy Gifts, MarketOnline, Nemira, Jolidon, Agentia de Turism Paralela 45, Elegantine si Reeija.
Multumesc SuperBlog, o competitie de blogging intensiv creativa, chiar daca in timp ce scriam acest articol am primit e-mailul cu "frumoasa veste" ca ati considerat ca am plagiat si am fost descalificata!

Multumesc cititorilor acestui blog.

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013

A treia stea!

 

Totul a inceput cu o poveste:

A fost odata poate ca niciodata, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti..
A fost odata un print si o printesa, singuri, fiecare pe drumul sau, erau in cautarea fericirii si s-au oprit in acelasi loc. Un loc feeric, magic cu cat noaptea se lasa, luminat doar de stelele si luna ce-si reflecta in lacul tainic unde mari si tremurande la auzul unul planset infundat. Printesa apropiata de natura isi confesa suferintele si nevoile in speranta gasirii acelei linisti sufletesti. Printul deopotriva, nu demult pe tronul mostenitor, se gandea ca-i lipseste ceva din viata lui. Iubirea.. isi dorea sa fie iubit si sa iubeasca cu aceeasi intesitate. Printesa noastra iubea, dar dragostea ei era in zadar, traia si simtea cum murea.. Vroia o sansa, sansa de a iubi pe cineva care s-o iubeasca liber si neconditionat. Sa fie unul pentru altul si etern fericiti.
Asta era dorinta ei, asta era dorinta lui.. Intinse pe nisip, alaturi de sluga ei apropiata, priveau cerul instelat in tacere. O stea cazatoare avea sa cada din cer, la scurt timp inca o alta, cu totii vazura spectacolul ceresc, dar nici unul nu stia de prezenta celuilalt. De cunoscut, ei se vazura un timp inainte, dar nu era nimic care sa le atraga atentia din drumul vietii.
A doua zi lucrurile se schimbara, soarele parca straluci mai tare, obrajii printesei ii disparu din paloare, inflorea si pasea prin iarba plina de roua. A decis ca e vreme de schimbare, noaptea a ajutat-o sa renunte la dragostea imposibila si sa-si descopere calea. La rascruce de drumuri se intalni cu printul, se saluta si isi continua drumul catre palat. Printul Loree o admira iar revederea nu a fost trecuta cu vederea si de atunci gandurile nutreau sentimente mai profunde. Serile de bal, intrunirile au scos la iveala acest lucru si asa avea sa se infiripe intre cei doi o frumoasa poveste de dragoste. Astrele si Domnul I-au binecuvantat. Inaripati cu sperante si multe vise au pornit in zborul dulce si lin al Iubirii.
Incalecand p-o sea va spusei povestea noastra.

sursa

Datorita evenimentului ilustrat din poveste am inceput sa fim si mai atrasi de stele, in prima iarna de cuplu ne-am ales trei stele, iar mai tarziu am aflat ca au legatura intre ele si reprezinta Centura lui Orion: trei stele stralucitoare, situate aparent pe o linie. Trei stele: el, eu si rodul iubirii noastre.
De la inceput am stiut ca sansa de a avea un copil este minima. Mi-am asternut viata ca intr-o carte si i-am povestit-o pe toata, cu bune, cu rele. Am ramas carte lui preferata, uneori necesita amintite anumite paragrafe si cu toate ca ne dorim la fel de mult, eu ma manifest mai tare, prefera sa tina cartea decat sa aiba si volumul doi.
Dragostea pentru a treia stea a crescut asa cum noi cresteam unul in ochii celuilalt. Intr-o zi a primit un nume: Ariana sau Ariadna, imi plac la fel de mult. Am simtit ca daca voi crede si o voi contura in ceva mai frumos si mai real cu putinta nu va ramane doar o idee. Minunea existentei noastre se poate repeta si in cazul botului nostru de stea. Eu nu imi pierd speranta. Acesta ar fi cadoul perfect pentru mine, incununarea iubirii ce o port pentru omul meu, intr-un aluat asemenea noua.

Acest articol a fost scris pentru etapa 13, Borealy si Spring SuperBlog 2013

Titlul probei: Cadoul perfect pentru voi insiva

A fost ora mesei

Paine de casa cu seminte
Biscuiti cu fulgi de ovaz, seminte, stafide si nuci
Coliva cu multa nuca

Orez cu legume si scoici
Ciorba de legume
Salata cu branza feta, leurda si oua
Salata cu ton, ceapa verde si oua

Tocanita de ceapa cu pui
Mancarica de fasole cu carnati de casa si muraturi asortate

Nu vin cu mancaruri fancy, m-am axat pe ce am putut face rapid sau nu necesita mare supraveghere si puteam sa fac si alte treburi prin casa. In ultima perioada, salatele si omletele au fost solutia. Facusem si spanac cu carne. Supa cu zeama de pui, din care am pus si la spanac, si foarte multa verdeata: patrunjel, ceapa verde, leurda. Cea din urma, leurda, anul asta am descoperit-o!

Sa aveti un sfarsit de saptamana cat mai placut!
xo

Inspiratie de primavara cu Style 24/7

Visam, admiram, tinute in dreapta sau stanga, dar uitam ca poate stilul de viata nu ne permite sa purtam 90% din ceea ce ne place. Una este inspiratie si alta e sa cumperi lucruri care nu ti se potrivesc. Revenind cu picioarele pe pamant, garderoba porneste de la piesele de baza si in acest sens Stilistele ne prezinta un articol excelent pe care vi-l recomand sa cititi. Nimic nou, dar esential, cu fotografii si sfaturi pretioase. Personal mai am multe de bifat.

Din comoditate in ultima vreme m-am axat pe shoppingul online, astfel o sa va vorbesc despre un magazin cu haine de dama online: Style 24/7. Aici gasesti o gama larga de articole vestimentare, potrivite pentru orice ocazie, la preturi accesibile: rochii si fuste, pantaloni, bluze, jachete, incaltaminte, si alte accesorii. Daca nu va place shoppingul online si sunteti din Bucuresti, puteti vedea pe viu produsele in magazinul fizic din strada Lipscani 77.

Si pentru ca ma gandesc la primavara, am creat cateva tinute cu articole Style 24/7:

Cel mai iubit accesoriu

Pretioasa si eleganta pentru petreceri, casual si practica pentru cumparaturi si plimbari, geanta este cel mai iubit accesoriu al meu. Imi aduc aminte de tagul care circula prin blogosfera despre continutul unei genti: what's in your bag? Eu nu l-am preluat insa se poate considera ca am facut-o acum, fara poze din interior.

 

Pana aflati ce contine de regula o geanta de-a mea, sa va spun criteriile pe baza carora o aleg. Bine compartimentata, neaparat sa aiba adancime, bareta reglabila, culoare si pret. Compartimentele interioare cat si exterioare ma ajuta sa fiu cat mai organizata, da asta sunt eu, fata cu listele, repartitii-obsesii. Cu toate dotarile sale nu reusesc sa tin ordinea sub control astfel ca periodic le iau la puricat, insa nu ma pierd prin ea cand am nevoie de ceva. Gentile mele fac parte din categoria celor mici si medii, preferatele sunt crossover pentru ca imi place sa am mainile libere, mai ales cand fac fotografii, mai car si alte lucruri, dar sa nu uitam de concerte. Sunt zile cand nici nu o iau cu mine. Nu este indispensabila. Eu nu tin si nici nu vreau sa car foarte multe lucruri in geanta, strictul meu necesar (nu) este la fel ca al oricarei fete: facturi, hartiute si un pix, carti de vizita, carduri de farmacie, liste vechi de cumparaturi, un ruj, servetele, un balsam, cheile si telefonul. Ultimele patru regasindu-se in mod constant.

o parte din colectia mea de genti, cele insemnate sunt si cele mai des folosite

Interiorul ei este la fel de intim ca si continutul unei agende, nu imi place sa se umble nici macar cu permisiune. Bine treaba asta se aplica la mai multe.. Un concept pe care nu il pot explica, la fel cum imi place sa tin banii intr-un buzunar special al ei si nu intr-un portofel. Alti pitici voinici! Atunci cand fac fotografii geanta neagra este perfecta, incape aparatul fara sa atraga atentia si nici nu pare aglomerata. Saraca are nevoie de un inlocuitor, cum e acesta de la Reeija.

Reeija

Cea maro, este vintage iar secretul intr-o geanta nu cred ca tine de interior ci de povestea din spatele ei, provenienta, etc. Daca e sa vorbesc de o intamplare cu o geanta, frumusetea asta mica mi-a dat mari palpitatii intr-o dimineata: ma pregateam sa plec nici nu mai stiu unde, cert e ca eram intr-o stare foarte vesela, incantata de tinuta, machiaj. Ma simteam ca scoasa din cutie, pana cand am vrut sa-mi pregatesc geanta si ia-o de unde nu-i. Caut-o in dulapuri, prin cutii, ah nu trecuse mult timp de cand ne mutasem si totusi nu aveam nici o imagine proaspata in memorie. Eu functionez pe treaba asta. Ma apucase panica, inainte sa-l sun pe Laurentiu, mai rascolesc inca o data, acum nici nu imi mai pasa ca intorceam casa cu fundul in sus. El imi dadu niste indicii, incerca sa ma convina sa port alta, am si plans crezand ca am pierdut-o.. O sun pe mama sa-i zic ca mai intarzii din cauza pataniei mele si ghici ce, era in biroul nostru ramas la ea acasa. Ah Doamne mai dai o portie de lacrimi razand ca tare ma simteam usurata.

 

Nu stiu de ce dar ma atasez de lucruri. Fiecare geanta, lucru, ascunde in ea, experiente, amintiri si iata ca acesteia tocmai i-am mai adaugat una. De atunci sunt si mai grijulie. Cum Reeija ne invita sa ne prezentam /amintim un anumit moment din viata noastra la a 12-a etapa de SuperBlog, va provoc si pe voi sa impartasiti una din povestile voastre.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013

Titlul probei: Pastreaza secretele aproape

Testat Volume Lip Shine 03, de la Gosh

Nume: Volume Lip Shine in Tea Rose 03
Brand: Gosh
Cantitate: 4 ml
Pret orientativ:  €10.99

Descrierea oficiala:

Ce mi-a placut:

• pigmentat, fara particule stralucitoare, o culoare placuta
• faptul ca are spf, putea sa fie si mai mare, dar apreciez si asa
• nu usuca buzele si mentine nivelul de hidratare
• usor de aplicat, nu este lipicios
• cel mai important pentru mine, nu am simtit nici o senzatie
• are un miros discret si foarte placut
• dispare treptat cam in 3 ore, depinde de activitati si daca aveti obiceiul sa va lingeti buzele.

Alte constatari:

Nu mi se pare ca mi le-a marit, nu am avut nici o senzatie dupa cum am mai mentionat.

Lista de ingrediente mi se pare prost plasata pe ambalajul  de plastic transparent cu care vine sigilat, odata dat jos, tinzi sa il arunci si asa faci colectie de "gunoaie". Este foarte mica, cu greu descifrabila, insa m-a bucurat sa vad existenta untului de shea si ulei de jojoba la mijloc.

Nu cred ca l-as cumpara, in online l-am vazut undeva la 47 lei, mie mi se pare scumput, chiar daca e bun. Produs primit spre testare.

xo

Se cauta ambasador ZorileStore

ZorileStore in colaborare cu BlogAwards.ro se intoarce cu o noua campanie: un produs de incaltaminte in schimbul scrierii unui articol pe blogurile lor plus sansa la titlul de ambasador numit prin jurizare a unuia din cele mai reusite 10 review-uri.

Pana la partea a doua, iata ce balerini mi-am ales eu:

Ce sa vizitezi in Corfu

Cand spun Corfu, ma gandesc la mancarea greceasca, la muzica, peisajele splendide cu mare si munte. Imi aduce aminte de luna de miere, de caldura oamenilor, romantismul si farmecul locului. I-am zapacit pe cunoscuti cu pasiunea cu care vorbeam despre taramul elen, iar pozele au incununat decizia de a mai reveni cel putin inca o data. In gasca, multe cupluri, iar noi sa fim ghizii lor. O sa fie palpitanta vacanta in Corfu!

Numele insulei are rezonante mitologice: legendele povestesc ca Poseidon, zeul marii, s-a indragostit, intr-o buna zi, de nimfa Korkyra, fiica raului Asopos, si a rapit-o, ducand-o intr-o frumoasa insula a Marii Ionice, insula careia zeul i-a dat numele fetei. In dialectul doric, numele a inceput sa fie rostit Kerkyra, si asa o numesc grecii si in ziua de azi si mai putin Corfu.

Ne gandim sa ne cazam tot in Benitses, fiind o zona linistita si inchiriind masini vom putea vizita toata insula. Situata in partea de nord a Marii Ionice, Corfu este cea de-a doua insula ca marime dintre Insulele Ionice Grecesti. Aeroportul din Corfu se afla la aproximativ 3 km de Corfu Town, iar legatura cu orasul si statiunile se face prin autobuzele locale, taxiuri si minubus-urile puse la dispozitie de catre hoteluri.  Luam un Charter Corfu, prin agentia de turism Paralela 45 si seara suntem acolo.

 

O insula verde si eclectica in care o sa avem parte si de liniste si distractia si galagia frenetica a turistilor. Fiind in grup nu ne vom mai da indarat la o seara greceasca, chiar o sa-mi inving timiditatea si o sa alatur dansatorilor sa invat pasii. Iubitul meu stie ca invat repede. Plimbarile in natura cu maslini batuti de soare, plantatii de chiparosi si lamai, vor fi momentele de relaxare. Abia astept sa le arat cat de bine se poate manca acolo: pastitio, musaka, paputsakia, paidakia cu tzatziki, xifias si tsipura - pesti buni si fara oase, pastitsada: facut din carne de vaca in sos de rosii, cu usturoi, sare, piper, ulei de masline, ceapa, scortisoara si patrunjel. Cert e ca pentru doua persoane, o masa cu fel principal si bauturi e undeva pe la 30 euro. O Doamne am inceput sa salivez cu gandul si la pizza aia cu branza feta si masline adevarate! Dincolo de orgasmul culinar, sunt o sumedenie de activitati puse in plan. Am gasit niste peisaje ce taiau rasuflarea, plaje frumoase si curate si intime in sud. Nordul ceva mai aglomerat, plajele cu pietre insa peisajele mai spectaculoase. Am mers de doua ori in capitala cu autobuzul fie pentru alimentarea cu apa, fie ca sa vedem obiectivele turistice. In Corfu gasim cladiri in stil venetian, palate si situri arheologice: Palatul Achillion, Cetatea Veche, Muzeul de Arta Asiatica, Cetatea Sfantului Marcu, Muzeul Arheologic, Manastirea din Paleokastritsa, Castelul Ingerului, Spianada - o piata publica unde sunt terenuri de cricket, unice in Grecia - , Palaio Frourio unde se tin concerte de opera si reconstituiri istorice, Neo Frourio complex de fortificatii, Palaia Anaktora, Sidari, Roda - un sat traditional grecesc, foarte vechi, unde se canta muzica live, au loc showuri de comedie si concursuri karaoke.

 

Orasul vechi, ridicat odata cu fortificatiile numeroase de pe insula, este un fel de labirint plin de stradute pietruite, inguste si intortocheate, dar foarte curate si colorate. Zona unde am fost noi cazati, marea era atat de linistita incat nu aveai teama valurilor si pur si simplu te simteai ca intr-o piscina. La fel si in Paleokastritsa, cel mai bun loc pentru plaja si inot, sa ne cumparam bilete pentru submarin ca sa vedem pesti, arici de mare, stele de mare. Calypso, un vaporas cu fundul de sticla sau ne imbarcam pentru insulele Paxos si Antipaxos si Pesterile Albastre ca data trecuta. Daca ajungem si la Laguna Albastra ar fi de vis. Cat baietii vor face snorkeling, sigur ca niste copii vor vrea sa exploreze vietatile indeaproape, noi fetele ne vom relaxa pe plaja. Pentru cumparaturi, suveniruri, oricum trebuie sa evitam magazinele intre orele 13:00 si 17:00, cat grecii isi fac siesta. Drumetii pe Muntele Pantokrator ar fi ceva inedit, putini se avanta. Din varf, am avea o panorama asupra intregii insule si a marii. Se merita sa faci o excursie in Corfu!

 

surse: aici, aici si arhiva personala.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013

Titlul probei: Calatorie legendara in Corfu

Meloman pentru o zi

Andreia, mi-a deschis apetitul de dimineata si uite asa am ajuns sa ascult muzica pana mi s-a facut dor de una de suflet. Ninsoarea nu da semne sa se opreasca, asadar iar am un motiv sa nu ies din casa.

 

 Sa cante muzica!

"Meloman for a day", the challenge of Tuesday started from SoriN.

 

Zi frumoasa, macar in suflet!

x

Vis venetian impachetat de dorinte

Intr-o dimineata primesc un telefon si odata cu el neasteptat un pachet frumos ambalat, de emotie am semnat si nu am vazut biletelul atasat pe care scria: Vacanta perfecta! Mno ce gluma mai e si asta, noi nu reusim sa mergem la munte si cineva imi trimite un astfel de colet? Sunt confuza si in acelasi timp curioasa deschid cutia. Sub hartia fina dau de un costum de baie Jolidon. De cand imi doream eu un costum intreg de inspiratie retro!

Arta un lux sau luxul este o arta?

In etapa a noua Elegantine ne-a propus un subiect de discutie foarte interesant: este arta un lux sau luxul este o arta? Aparent o intrebare grea, te pune pe ganduri doar in ceea ce priveste prima parte daca arta este sau nu un lux.

Arta constituie reprezentarea frumosului, sub diverse forme, culori si materiale. Nu este un lux pentru cel care o practica, ci poate deveni pentru cel pe care o cumpara si o colectioneaza. Pentru mine arta este un lux deoarece oricat de ieftin si-ar vinde opera nu mi-as permite sa rasplatesc talentul si sa ma pot bucura de luxul de crea o poveste in jurul ei caci nu e suficienta doar o singura piesa. Nu putem aprecia un tablou fara sa stim cine l-a pictat, ce simbolizeaza. Luxul nu garanteaza gustul desavarsit pentru cultura, majoritatea aleg opulenta, kitsch-ul, incercand sa epateze si sa cada in latura ridicolului, optand pentru obiecte cat mai masive, cat mai stralucitoare, iar alegerile sunt facute doar pe baza valorii banesti. De acest lucru ne lovim cand cineva remarca frumusetea unui obiect si la aflarea pretului sau de achizitie dispare complet interesul. Il numesc snobism pe baza unor prejudecati.
Daca arta hraneste sufletul, luxul maguleste orgoliul si imaginea in societate. In general arta costa, cel putin de la un nivel mai inalt, daca la inceputul carierei unui artist ai sansa sa cumperi la un pret mic, valoarea creste odata cu perfectionarea si recunoasterea lui. Arta a aparut ca forma de exprimare, iar unii s-au folosit de ea din dorinta de a duce luxul la extrem prin pastrarea acelui statut creat.
Elegantine este radiografia pietei de lux autohtone, un site care analizeaza produsele si serviciile premium din Romania prin analogie cu trendurile si inovatiile pe plan international.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013

Titlul probei: Arta e un lux sau luxul e o arta?

[Recenzie de carte]Povestea Tibetului de Thomas Laird - vALLuntar

Acesta postare face parte din campania vALLuntar initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA

Cartea despre care va voi povesti astazi este un volum impresionant pe care l-am citit cam superficial, recunosc presata de timp. Aceasta carte cuprinde o gama larga de subiecte cu multitudini de date istorice in ciuda faptului ca nu a studiat istoria. Thomas Laird prin conversatiile cu Sfintia Sa Dalai Lama ne dezvaluie despre personalitatea si slabiciunile liderului tibetan, candoarea cu care vorbeste despre inceputul budismului in Tibet, despre primul Lama, presedintele Mao, reprezentarea preferata de el a lui Buddha, deschiderea fata de stiinta si aducerea dovezilor, in esenta despre istoria Tibetului. Cartile de istorie nu se citesc in aceeasi maniera ca cele de fictiune, oricat de bine sunt scrise precum aceasta.
Thomas Laird este un adevarat jurnalist care inainte de prima conversatie a facut cercetari si-a pregatit in detaliu formularea a o serie de intrebari. Cercetare care nu a incetat pe parcursul interviurilor fiind ajutat de bibliotecarul Bibilotecii de Opere si Arhive Tibetane din Dharamsala-India, carturarul Tenzin Tinley, secretarul Michael Victor plus multi oameni carora nu uita sa le aduca multumiri si consideratii chiar si celor care au preferat sa ramana anonimi, fisierele de la Departamentul de Stat din cadrul Arhivelor Nationale de la College Park-Maryland si alte surse enumerate in bibliografie. Si-a format imaginea nu doar pe baza interviurilor, a contribuit si convietuirea cu tibetanii din Nepal timp de cateva decenii plus calatoriile sale prin Tibet. A scris aceasta carte dupa ce a fost primit in audienta, in India, de optsprezece ori, incepand din noiembrie 1977 pana-n iulie 2000, vorbindu-se in engleza si facandu-se atat inregistrari audio cat si video. Dalai Lama si-a ales trei carturari care sa verifice corectitudinea citatelor date de el. Totul a inceput la finalul celui de-al patrulea interviu, pentru un articol de revista, cand si-a prezentat cu emotii dorinta de a scrie o istorie a Tibetului in viziunea liderului. De la 1600 pana atunci niciun Dalai Lama nu mai scrisese o istorie a Tibetului. S-a decis repede, cu toate ca a subliniat ca nu are timp dar ca aceasta carte sa poata fi citita cu placere si mult adevar in ea.
La inceput i-a spus ca nu prea il intereseaza istoria, ca orice calugar obisnuit din acele timpuri s-a format prin filosofie budista - cea mai importanta materie predata. In copilarie a invatat istorie din picturi, din spusele oamenilor, din evenimente la care unele sunt lipsite de detalii. Conversatiile animate erau pline de ras contagios. Dalai Lama isi petrece cate patru-cinci ore zilnic in meditatie, unul din idealurile sale reprezentand detasarea, lucru ce face sa nu aiba reactii involuntare, sa nu se infurie usor si sa nu dea vina pe altii sau pe ce se intampla in jurul sau. In discutii a pornit de la miturile tibetane, origini, formarea imperiului tibetan, s-a discutat despre fondarea institutiei Dalai Lama, a manastirilor, stapanirea mongola si manciuriana, invazia chineza, trecandu-se prin toata istoria. A afirmat faptul ca pot exista doua viziuni asupra aceluiasi lucru, cea a oamenilor cu perceptie budista si cea conventionala singura consemnata de istorici, dar care ambele reflecta realitatea, iar fara intelegerea acestui lucru nu se poate discuta despre Tibet. Detasarea il facu sa priveasca lucrurile cu o obiectivitate fara hiba. Exagerarea devotamentului tibetanilor fata de budism si relatiile Tibetului cu China si Mongolia au influentat istoria Tibetului. Majoritatea chinezilor considera ca Tibetul face parte din China, spunand oftand. "Credinta lui in puterea adevarului e remarcabila".

"Se spune ca rasa celor cu fata rosie, mancatori de carne vie, tibetanii, provin dintr-o legatura intre o maimuta de sex masculin si un demon femela care salasluia pe o stanca. Gratie compasiunii Celui Etern, intrupat intr-o maimuta de sex masculin si un demon femela, s-au nascut sase copii. Cum acestia s-au tot inmultitnin timp, Tibetul a devenit o imparatie populata de fiinte omenesti."

Dalai Lama nu impartaseste toate credintele majoritatii budistilor tibetani traditionalisti si credinciosi, cum am mai spus accepta dovezile stiintifice si respinge credintele vechi, sustinand ca Buddha a daruit fiecaruia libertatea de a decide pentru sine. Budismul nu accepta existenta unui Dumnezeu creator, in functie de legea cauzalitatii fiecare viata, experienta diferita apare si dispare, acesta este conceptul budist. In acelasi timp spunand ca nu afirma ca numai conceptul budist reprezinta adevarul, avand grija sa nu ofenseze alte religii subliniind ca religiile trebuie sa coexiste pasnic. Nu stiu voi, dar mie mi-a provocat o mare admiratie acest Om.
Mi-ar fi placut sa se vorbeasca si despre femeile tibetane, prea putine informatii ni se dau. Cel de-al saselea Dalai Lama a renuntat la roba de calugar pentru ca ii placeau fetele. Imparatul tibetan Songzen Gampo avea mai multe neveste. Nu este clar daca un tibetan poate avea mai multe sotii sau era doar o exceptie sau valabil doar persoanelor de rang inalt. Prin 1950 se mentioneaza existenta a calugaritelor.
Caracteristici ale tibetanilor pe care le-am observat si in film: puterea de a rezista, sacrificiul de sine, firea vesela, continua sa ma uimeasca. In carte ca si in film se regasesc vorbele presedintelui Mao la ultima lor intalnire: religia este otrava, sensul cuvintelor nefiind impartasit. Ultima intalnire cu Dalai Lama a avut loc intr-o zi ploioasa in plan fiind un rezumat al istoriei si previziunea sa pentru viitor.
Mottoul tibetanilor: sperati numai la bine, dar pregatiti-va pentru ce e ma rau. Mi-a placut si m-a intristat prin prisma asupririlor de care au avut parte. Sper ca nu v-am plictisit si ati inteles cate ceva si mai ales v-am starnit curiozitatea sa o cititi. O gasiti aici.

 

Vedeti si celelalte bloguri participante, scrieti un comentariu referitor la carte sau campanie. La fiecare 15 comentarii, primite de la persoane diferite, se va planta un copacel. Nici un comentariu nu va fi in plus, cele peste vor fi de completare unde este nevoie. Asadar va invit sa comentati. Multumesc!

Plantam cuvinte-n suflet si scriem pentru oxigen!

Toate femeile au farmecul lor!

Mama, fiica, bunica, inalta, grasa, slaba sau mica, personalitate publica sau nu, cu toatele avem farmecul nostru. O poveste in spate, ceva de daruit, un sarm aparte!

Farmecul unei femei nu consta numai intr-un aspect fizic atragator, poate fi ceva ce doar privitorul il observa si este sedus prin miros, prin voce, prin atitudine. Un fel de a vorbi, un ras cristalin, un mers elegant, dar si o stangacie, un debit verbal exacerbat, modul cum vezi viata si treci peste obstacole cu zambetul pe buze.

 

Soacra mea este una din persoanele care se lupta cu cancerul, pana in prezent victoria este de partea sa. Este o femeie puternica, increzatoare care lupta pentru viata si sansa sa. Nu a varsat o lacrima si nu s-a simtit doborata, a luat-o ca pe o provocare, un test divin in care ea va face tot ce-i sta in putinta sa aiba grija de darul ce l-a primit de la Dumnezeu: viata! Este un exemplu, o romanca cu farmec prin povestea sa, stie sa se ingrijeasca si sa se puna in valoare, sa fie feminina si naturala.

Avem o tara plina de romance cu farmec: cantarete, actrite de teatru si film, modele si fotomodele, personalitati publice care ne imbogatesc viata prin personalitatea lor, iar farmecul ramane in ciuda trecerii anilor asa cum puteti observa la Margareta Paslaru, Maria Dragomiroiu, Matilda Pascal-Cojocarita, Stela Popescu. Cateva din personalitatile dragi mie.

 

 

Femeile trebuie sa fie blande, pline de farmec, cu o mare capacitate de sacrificiu, deoarece au prin natura lor puterea de a o face. Doar femeile o pot face, nu barbatii. Barbatii au alte calitati pline de farmec. Dar femeile au acea inteligenta care poate transforma intreaga lume intr-un loc de mare frumusete.                                                                                      

citat din Shri Mataji Nirmala Devi

 

Micile amabilitati, micile acte binevoitoare, un zambet la momentul oportun, un pic de consideratie si de bunavointa - toate acestea, practicate in mod obisnuit in relatiile voastre curente, dau personalitatii voastre un farmec mai mare decat v-ar putea aduce vreodata marile discursuri de la inalte tribune si conferinte, oratorii, sau orice alt gen de exhibare a talentelor personale.

Swami Shivananda in Puterea Gandului

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013

Titlul probei: Romance cu Farmec

[Recenzie de carte]Tehnici culinare si ustensile de bucatarie - vALLuntar

Acesta postare face parte din campania vALLuntar initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.

 

    Recunosc am avut o strangere de inima cand am cerut cartea acesta, aveam teama sa nu existe vreo limita la valoarea cartii si eu sa nu fi vazut, dar imi doream atat de mult cartea asta incat am trecut peste toate scenariile inchipuite. Cu emotia unui copil, am deschis-o si am frunzarit-o pe loc si nu mi-a dezamagit asteptarile. Pe masura ce o citeam imi smulgea exclamatii si il intrerupeam pe sot din nu-stiu-ce-facea-el sa-i impart informatiile pretioase si incantarea mea.

    Tehnici culinare si ustensile de bucatarie, este o carte in format mare cu 352 de pagini, insa ele nu sunt numerotate, plina de informatii utile si explicatii bine detaliate, fotografii de calitate si hartie lucioasa si cu explicatii detaliate. O baza solida care va contribui la imbunatatirea activitatii in bucatarie, prin tehnici sigure dar si la impresionarea musafirilor cu mancaruri, dincolo de gust, prin detaliu.

 

    Prima sectiune prezinta ustensilele si echipamentul de baza intr-o bucatarie: vase de copt si de gatit, un abecedar al ustensilelor de taiat si modul lor de folosit. Pana cand nu te lovesti nu recunosti ca e bine sa iti cumperi lucruri de calitate, nu neaparat scumpe, dar asa cum vedem si la bunici ca au lucruri de-o viata, chiar daca s-a mai stirbit din frumusete. Si in acest sens ni se spune materialul, inaltimele si preparatele potrivite in tavile si vasele indicate. Nu toate sunt "obligatorii", insa iti usureaza munca in bucatarie si te face sa te simti ca un mic chef in restaurantul sau. Asta daca nu ne uitam la buzunar. Unele erau si cu o ocazia asta am mai adaugat pe lista de cumparaturi. Alegerile trebuie sa se bazeze pe ce pregatiti nu ce v-ar placea sa aveti in bucatarie.

    Domnilor pasionati de gratar, gasiti multe informatii utile cat si despre un gratar cu gaz cat si cu carbuni.

 

Stiati (?)

Blatul de lemn curatat, cel mult la doua luni, cu o solutie din 1l apa calda si o lingurita clor, dupa clatire se usuca in aer?

Cele mai bune cutite sunt fabricate din otel carbon foarte rezistent sau un aliaj de otel.

Daca sarea ajunge in contact direct cu drojdia o poate dezactiva. (eu stiam dar putini au crezut acest lucru)

 

 

 

    A doua sectiune cu peste 250 de tehnici de la taierea fripturii, pana la spargerea cochiliilor si baterea albusurilor, dar si retete de baza-ghid pas cu pas pentru indeplinirea unei sarcini. Am vazut si pontul care mi l-a impartasit un prieten bucatar in privinta verificarii consistentei unui sos/crema. Abia astept sa testez o crema de patiserie din cele prezentate cand o sa fac ecleruri, dar mai curand aluatul de pizza, pentru una vegetariana, sa mai zic si de clatite?

    Descoperiti singuri si cum gatesti oul in fel si chipuri. Pe mine m-a fascinat modul de transare a pestelui si fasonarea carnii rosii pentru diverse preparate. Sunt atat de multe de spus despre aceasta carte, ca ar trebui s-o copiez pe toata aici, abia ma abtin sa fac acest lucru. Mi-ar fi placut mai multe despre fructele de mare, simt ca acolo se mai putea insista putin la capitolul retete din sectiunea a treia.

 

    La finalul cartii sunt prezentate tabele: cu masuri si masurari, temperaturi in functie de tipul de carne si felul in care ni-l dorim sa consumam, substituenti si echivalenti, un index general, un index de retete si cel de ustensile.

 

    Fie ca aveti o pasiune pentru gatit sau gatiti ocazional, din aceasta carte aveti multe de invatat, asadar o recomand.

    Urmeaza inca o recenzie facuta de mine, vedeti si pe celelalte de pe alte bloguri participante, scrieti un comentariu referitor la carte sau campanie. La fiecare 15 comentarii, primite de la persoane diferite, se va planta un copacel. Asadar va invit sa comentati. Multumesc!

Plantam cuvinte-n suflet si scriem pentru oxigen!

First Facebook Giveaway

[Ro only] Sorry international people!

In numele primaverii si a tot ce doriti voi, dar in primul rand pentru ca va multumesc si apreciez orice Like, am zis sa va ofer un mic premiu in colaborare cu dARC Bijoux. Sper sa va placa!

Asadar va invit sa participati pe pagina de facebook.

Barcelona, trebuie sa te cunosc!

      Cand auzeam de Barcelona, ma gandeam instant la fotbal si melodia lui Freddie Mercury. Insa odata cu blogurile de calatorii am descoperit frumusetea orasului data de ilustrul arhitect Gaudi, Antoni Gaudi. Unii cred ca fara el, Barcelona nu ar avea nici un farmec, totusi am vazut ca sunt si alte locuri si lucruri atractive de oferit.

 

            Nu am fost niciodata in Spania, insa printre multe alte orase europene, Barcelona a intrat si el pe lista celor dorite. Dincolo de bucataria catalana cu paella, fructe de mare si Sangria, shoppingul, reducerile si mai ales marea si distractia au contribuit la "de ce trebuie sa vedem" Barcelona. Sa nu uit si dansul, pasiunea si ritmul din flamenco! Chiar am vazut intr-o noapte acum mult timp in urma un spectacol unde o mare personalitate din lumea acestui stil se retragea printr-un turneu in care la fiecare reprezentatie opta pentru o alta abordare cu multa improvizatie si oameni care se completau frumos. Iti transmitea emotiile si trairile incat la final nu m-am abtinut sa nu o aplaud. Era extraordinar. Este clar ca la o asemenea incarcatura culturala: zeci de evenimente in fiecare seara, multitudinea de muzee, expozitii si arta, face din el un oras agitat zi si noapte, sa mergem doar pentru distractie si musai sa ne lasam doua zile in care sa ne relaxam si sa ne incarcam bateriile. Asa cum visam si la Ibiza.

 

      Dimineata, ca de obicei, vom vedea o parte din cele mai interesante obiective: Sagrada Familia, Casa Calvet, Parcul Guell, Cascada fantana din parcul La Ciutadela dupa faimoasa Fontana di Trevi din Roma, etc, spre seara poposind in port cat inca mai este soare. O noua zi la Muzeul de Ciocolata si ce mai putem vedea din cartierul La Ribiera, iar seara in Costa Brava, oricat de comode as avea incaltarile stiu sigur ca nu pot sa tin pasul cu ochii si dorinta de a vedea cat mai multe. Oricum pentru o astfel de excursie in Barcelona, necesita un plan cat mai bine pus la punct si prin Agentia de Turism Paralela 45 sau oricare alta daca vom gasi oferte mai bune cu charter Costa Brava din Bucuresti.
      Cu ocazia asta mi-am notat muzeele si locurile cu intrare gratuita, toate obiectivele. O destinatie cu preturi piperate ici colo, insa noi (ne-am descurcat si) ne-am descurca oricum facand-o frumoasa, pietele si magazinele alimentare nu le-am ocolim, chiar ne face placere sa ne gatim.

      Daca tot am ajunge acolo, neaparat as vrea sa ne abatem 60 km de Barcelona si sa vedem Manastirea Montserrat. O ocazie de plimbat cu trenul, urcat cu telecabina, facand excursia una completa din punctul meu de vedere cu mare si munte la un loc. Nu am intrat niciodata intr-un lacas de cult catolic si sa vad vreo orga. Funicularul San Jose mi-ar da putin emotii dar tot as fi curioasa de o asa experienta.

      Temperaturile ridicate, marea Mediterana, plaja, distractia si mancarea buna, Gaudi, acestea sunt motivele pentru care am zis: Barcelona, trebuie sa te cunosc!

 

 * surse: youtube & Enciclopedia calatorului independent & gaudidesigner.com

 



Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013

Titlul probei: Barcelona – Mare, soare si Gaudi

 

N-a fost sa fie Ileana!

      De mic copil mi-a placut sa-mi pun amprenta in ceea ce fac, sa contribui si eu la orice activitate care naste ceva. Am inceput facand gheme, scarmanatul lanii, numarand cuie sau minute pana la developarea unei fotografii, amestecand intr-o vopsea, ungand tava cu unt, turnand apa la pregatirea chirpicilor din lut sau tinand de ligheanul in care se framanta aluatul si mai furisam cate un ochi ca sa o anunt pe mama de minunea care crestea si aveam sa mananc mai tarziu cu pofta. Apoi cu ghemele sa tes la razboi, lana s-o trag la fuior, cuiele sa le bat la cusca lui Florean, eu insami sa developez, sa vopsesc un calorifer, sa pun valatuci, sa fac cozonaci, o multitudine de invataminte de la care nu m-am dat deoparte chiar daca erau "de baieti" sau doar "de fete".

Tinuta de duminica - pinkish spring

Azi am avut chef de multa culoare. M-am trezit cu o pofta de viata, de miscare. Coincidenta, sotul propune o iesire, nu alergam dar sa facem multe trepte: coborare-urcare-coborare-urcare cate doua.  Suna foarte bine, dar cum lui abia ii trescuse si eu inca am sinusurile afectate nu am reusit decat o parte. Planul era sa ne intoarcem acasa si abia apoi sa mergem la aniversarea nepotelei noastre Beatrice. 7 ani! Cum mai trece timpul! :) Planul intre timp s-a schimbat, am iesit, ne-am miscat pe jumatate cat ne-am propus, e binisor in situatia de covalescenta si de aici la socri. Acolo se petrec mai toate evenimentele. :)

Tort, prajiturele si alte bunatati, glasuri impletite, tonalitati diferite, agitatie ca intr-un stup. O duminica reusita!

 

Tinuta: rochie vintage de la Norica, sacou H&M, bolero (prezentat in alta tinuta drept esarfa :D) vintage, cordon de la o rochita, geanta si celelalte iteme pe care deja le stiti.

 

Sa aveti un inceput de saptamana asa cum il doriti, al meu va fi plin, foarte plin! :)

xoxo

Exercitiu de gratitudine

      Sunt multe femei care m-au inspirat de-a lungul vietii, de la femeile din familie, vecinele cochete, la antrenoarea de dans, colega de banca sau fata care s-a operat inaintea mea. Sunt doar cateva din putinele care imi vin acum in minte.. am preluat cite ceva de la fiecare. Nu stiu daca cineva trebuie sa fie in vreun fel remarcabila, iesita din comun ca sa inspire. Cred ca un exemplu comun iti da mai multe sperante de izbanda. Le-am admirat, m-au inspirat, prin exemplul lor am mers mai departe si este foarte greu sa vorbesti doar despre una. Emotii, amintiri de-a valma, mi-au invadat sufletul si cu cat te gandesti mai mult cu atat e mai grea alegerea.
 

sursa

 

      Femeia care ma inspira este simpla, directa, sincera si deloc ostila. Ma maguleste destainuidu-mi trairile, sentimentele, trecutul, uneori cu menajamente insa fara perdea. Ecaterina ma inspira. Si o sa iti spun si de ce. Pentru ca a reusit in viata, s-a luptat, a fost de multe ori lovita de soarta si nu a abandonat. Pentru ea m-as lupta si cu Dumnezeu! Un om de la care am invatat foarte multe lucruri si caruia ii datorez mult din ceea ce sunt azi. Simpla si la vorba si la port, de cele mai multe ori serioasa insa cu zambetul pe buze. Trecuta prin toate incercarile pe care ni le da Dumnezeu: parinti reci si dusmanosi, sarcini pierdute, prunc rapus de boala, si alti doi in floarea tineretii, barbatul vietii ei, a stiut sa-si pastreze capul sus desi ochii ii erau in lacrimi. Le-a primit pe toate cu bratele deschise. Vorbeste in pilde si are vocea grabita si plina de patos, dar toti o asculta si o privesc cu sufletul.

       Ma inspira. O admir si o respect. Imi vin in minte o multime de povesti cu ea, povete si povesti cu talc. A lasat uitarii multe, dar memoria barbatului ei e aproape intacta in numele iubirii ce inca i-o poarta. Nu exista conversatie fara sa-mi spuna sa nu fiu o sotie mandra, care refuza sa asculte de sotul ei. Ma roaga sa nu fiu nepoliticoasa, prin comentarii taioase, prin dezinteres fata de nevoile lui si sa fiu recunoscatoare pentru tot ceea ce face si ceea ce este, sa-l tratez cu respect si onoare. Iar acelasi mesaj il transmite si lui. Bunicul era un om tare iubaret, iar lipsa lui a fost crunta, am simtit si eu. Amandoi erau pentru sprijin si reciprocitate, un lucru rar intalnit in mediul si timpul acela. Inca si acum.

      Ecaterina, da este bunica mea, o mare parte din ceea ce sunt datorez felului in care a reusit sa modeleze aluatul din care am fost facuta. De la ea am invatat, intai de toate, ca sufletul se poate incovoia sub povara suferintei, dar spiritul este ceva ce trebuie dus cu demnitate si fara lamentari inutile. Plangem, ne exteriorizam si apoi mergem mai departe, in doi, cand avem perechea alaturi, in rest il avem pe Dumnezeu. Tot de la ea am invatat cat de pretios este respectul de sine si fata de semeni. Si tot de la ea am aflat pentru prima data ce inseamna puterea gandului trimis cu iubire. O femeie simpla de la tara, alaturi de care mi-am petrecut cea mai mare parte a copilariei, foarte activa si prezenta in comunitatea ei, generoasa, inteleapta si uneori prea repezita si patimasa.

      M-a invatat lectia iubirii neconditionate, a grijii si sprijinului afectiv pe care mi le-a transmis chiar si de la distanta. Legata de pamantul ei s-a rupt si m-a vizitat intr-o vara, a cunoscut marea. Era fericita, se vedea in ochii plini de lacrimi si cat ma dojenise ca plecasem departe. Era linistita. Nu stiu cum as putea sa rezum in cuvinte senzatia pe care o aveam si o am in preajma ei - asta pentru ca era si este o lumina, iar lumina exista pur si simplu, fara epitete care sa o descrie.

      Poate nu e un secret, dar ce nu am invatat de la mama si stiu de la ea, e ca sa-ti iubesti perechea in ciuda tuturor vremurilor prin care vei trece si dincolo de ochii lumii, este secretul vostru: pielii si sufletului intotdeauna sa-i oferi caldura! Isi croia furouri cu borduri de dantela, iar pasiunea asta pentru creatie mi-a insuflat-o si mie. Oricat de friguroasa ai fi, pe sub pijamale e bine sa pastrezi cate o surpriza. Stilul retro, precum Passion Garden din noua colectie Jolidon, din totdeauna m-a fascinat, din lucrurile ei neterminate le-am luat si le-am adus la viata si le port ca pe niste piese inestimabile pline de pasiune si de dragoste.

 

 

Femeia este o fiinta ce inspira iubire si admiratie. Femeia este fiinta ce se dezvolta inconjurata de iubire. Femeia care nu stie sa se faca iubita este o stanca golasa renegata de natura insasi. Femeia neglijata este un inger pedepsit.
Claudiu Ovidiu Tofeni - Chip printre monologuri (2011)

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013

Titlul probei: Femei care ne inspira

Gel de dus Balea - editie limitata

Este primul gel de dus incercat dupa o perioada de cativa ani fara acest tip de produs de curatare a pielii, eu pasionata de sapunuri.

L-am primit cadou, scrie doar in germana si dupa miros bateam campii ca ar fi cu aroma de capsuni, dar nu cica mere glazurate/coapte.. cine s-o pricepe.. Am si uitat cum era inainte, imi da senzatia ca am nevoie de mult produs ca sa simt ca spala bine pielea. E un produs care mi-a placut mult per total. Nu usuca pielea in primul rand, parfumul este discret, cand revin in baie simt mirosul mai bine decat cand stau in pat si incerc sa miros pielea. Din cand in cand cred ca o sa mai folosesc cate un gel de dus. In curand o sa va povestesc despre niste sapunuri care m-au cucerit.

Sunt racita, asa ca am scris cat mai concis, daca am omis lucruri importante si doriti informatii scrieti-mi mai  jos in comentarii, ma duc sa prepar rapid niste paste cu branza si somn.

Peace and love!

Te iubesc mai presus de cuvinte

       Am deschis astazi cutia cu amintiri si printre suveniruri am dat si peste colile ce odata penita a insiruit cuvinte de dragoste si mult dor. Primele desene, cateva poze, bucati dintr-o floare uscata. O mai tii minte? Era un trandafir de un rubiniu intens pe care mi l-ai daruit intr-o seara de vara, la putin timp de cand ne-am cunoscut fata in fata.

       Eram la tei, locul pe care eu l-am ales, simt si acum prima imbratisare si intensitatea clipei in care m-ai sarutat pe frunte si am crezut ca ma topesc de fericire si m-ai imbatat cu mirosul pielii tale cand te-ai apropiat si m-ai strans la piept. In fundal se auzeau trenurile, iar ziua se ingana cu noaptea.
Au trecut aproape noua ani de atunci, noua ani de la ultima scrisoare.

 

       Pun din nou mana pe penita si-mi dau seama ca lucrurile nu s-au schimbat intre noi prea mult, esti la fel de sensibil si dragastos, mai grizonat dar cu aceleasi purtari copilaresti. Ne lipseste doar timpul. Cum stateai tu cu capul pe picioarele mele si ma ascultai cu ochii inchisi si visam impreuna si cladeam viitorul. Apoi ne imbratisam si ne lasam purtati de muzica fara grija timpului si banului. Am obosit dragul meu, azi visez la clipele in care unul in bratele celuilalt ascultam bataile inimii, ne contopeam in sarut si ne mai faceam de mancare. Deh dragostea mai trece si prin stomac, iar eu nu pot sa te satur doar cu iubire. Stii.. promite-mi nopti albe macar sa uit de rate. Sa luam cate o pauza si sa ne bucuram de noi, de ceea ce conteaza si sa ne incarcam bateriile. Te simt incordat si stiu ca si tu iti doresti o vacanta, o ruptura totala de realitate. Locul mai putin conteaza. Vrem o viata cu confort, cele mai bune conditii, dar in goana asta iubitule uitam de noi si nevoile sufletului in zilele noastre atat de ocupate in rezolvarea celor mai marunte probleme. Doamne cum ne mai iubeam la inceputuri, cate cearceafuri am mai mototolit, hai sa dam drumul la fluturi, avem nevoie de oxigen. Ca si atunci cand ai plecat pe taramuri scotiene si te-ai intors secat de dor. Distanta ne-a consumat, dar doar asa ne-am dat seama ca noi nu suntem facuti pentru asta. Oriunde am fi, trebuie sa fim impreuna.

 

It mai aduci aminte prima poezie dedicata tie? Ti-am recitat-o de cateva ori in toti acesti ani:

Dimineata parfumului tau

M-am trezit din cosmarul amintirilor
si incet simt ca renasc odata
cu rasaritul soarelui ...
Ce frumos e sa te ridici
iarasi spre Inaltul Cerului
si sa presari sperante ...
Respir din nou,
esenta parfumului tau
m-a trezit la viata !

        A fost prima poezie lipsita de dor si de jale. Ai fost salvarea mea, ai fost omul care mi-ai alungat indoielile, mi-ai bandajat ranile trecutului, m-ai ajutat sa ma ridic, facandu-ma o femeie mai puternica si mai sigura. Iti multumesc pentru asta!

        Imi doresc sa fim fericiti impreuna, sa ne traim iubirea, sa avem grija de ea si sa o pastram la fel de frumoasa si dulce ca la inceput in hainele maturitatii. Si sa avem puterea sa trecem usor peste toate, mereu, impreuna. Te iubesc!

La ora 19:00 pun masa, te rog nu uita vinul!

*Acest articol a fost scris (in primul rand pentru sotul meu) pentru Spring SuperBlog 2013
Enuntul probei:Scrie o scrisoare de dragoste fie unei persoane care stie deja ce simti, fie uneia pe care vrei sa o cuceresti. Lasa emotia sa curga si scoate romantismul la iveala.

 

Epilarea - cum sa transformi chinul intr-o placere

Conceptul de epilare a inceput sa fie utilizat din stravechi timpuri in scopul eliminarii excesului de par de pe corpul femeii pentru a-i conferi o imagine de finete si rafinament.
Cremele, le-am eliminat datorita iritatiilor si firelor de par de sub piele cu care m-am confruntat. Potrivit expertilor, citati de Live Science, textura si culoarea parului nu sunt afectate de epilatul cu lama cu toate ca multi sustin contrariul.

 

La salon m-am facut cu ceara o singura data ca sa imi dau seama ca a doua oara nu am cum sa mai intru, e pur simplu o bariera psihica de care nu pot trece. Benzile cu ceara rece m-au dezamagit de atatea ori, incat le folosesc rar cand nu am o alternativa.

Epilatorul este baza pentru picioare, iar pe brate cu lama si firul nu si-a schimbat textura si nici nu s-a indesit. Cu exfoliere inainte si hidratare dupa cu un mix de uleiuri si lavanda, in plus in zonele cele mai sensibile sudocrem-ul ma ajuta sa stopez odioasa foliculita. Experienta este dureroasa de cele mai multe ori, vecinii poate nu stiu ca ma apuca cantatul sa uit de durere, dar sotul cu siguranta stie ca atunci trebuie sa vina din cand in cand cu un pahar cu apa: senzatii de frig, de cald, toate ma incearca. Numar, suflu, e un calvar pentru mine mai ales ca indiferent pentru ce optez parul apare, nu tot odata, de la a treia zi astfel ca in fiecare saptamana trebuie sa ma aranjez in sezonul cald. Daca ar fi sa spun ce e mai neplacut pe lumea asta pentru o femeie, clar parul nedorit este numarul unu. Prin urmare pe toate le-am încercat cu exceptia unui aparat de epilare definitiva IPL.

In ciuda faptului ca gasesti pe internet oferte, reduceri si promotii, sunt multe femei care raman la metodele de epilare clasica. Pretul este unul din principalele motive, pentru ca nu este, indiferent de oferte, accesibil oricarei persoane.  Momentan nu-mi permit insa as strange bani sa investesc in mine, in sanatatea si frumusetea pielii mele. Cum utilizeaza tehnologia IPL, astfel incat nu doare, recomandat si de medicii dermatologi, este usor de utilizat, rapid si imi ofera intimitatea de care am nevoie ar fi o afacere foarte buna. Produs de care s-ar folosi si sotul meu.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013

[NOTD] essence - modern romance 110

 Astazi mi-am facut unghiile inainte de a pleca la banca. E prima oara cand o port simpla, v-am mai aratat-o dar era in combinatie cu time for romance. Simpla mi-a dat batai de cap, au fost necesare 3 straturi sa se vada decent, mergea si al patrulea.. S-a uscat atat de greu, aparent la suprafata am inceput sa ma imbrac cu geaca, un fermoar, chestii din astea de pe ultima suta de metri in care manichiura mea a suferit grav, degetele care nu se vad au fost strategic ascunse, insa o idee se vede in a doua poza a degetului aratator. Cu rusine si fara rusine m-am dus ca nu aveam timp de schimbat manichiura sau retusuri.

Si ca ziua sa fie frumoasa, oricum eram toata un zambet si lumea se uita la mine, ba chiar am primit si o frezie dupa ce am terminat de facut cumparaturile in hipermarketul de la fosta billa. Am profitat de raceala sotului care a ramas acasa sa-l doftoricesc, ne-am pus unele treburi la punct si am petrecut restul zilei impreuna.

Ce am mancat bun:

din kaufland, sunt o nebunie

floricica primita, da nu am mancat-o, doar va o arat :))
delicioasa bagheta cu seminte!



coaste de porc cu cimbru, cartofi la tava si mujdei de usturoi,
lipsesc din peisaj castravetii murati adusi mai tarziu

Amintiri de suflet

Viata ne-a purtat prin locuri nebanuite, eram tineri focusati sa terminam o facultate, un job si sa ne cladim o viata impreuna. Da eram deschisi sa plecam oriunde insa nu o vedeam realizabila intr-un timp atat de scurt din prisma putinei experiente. Si totusi daca esti atent la oportunitatile vietii iti dai seama ca intr-adevar Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista si trebuie sa muncesti pe cat iti doresti.

Era in preajma Craciunului cand a primit telefon pentru un interviu, un job in domeniu asa cum ne doream. A trecut cu brio si incet pasii ne-au dus catre Mangalia, mai intai pe el, care a venit cu propunerea, din nou, de a-i fi nevasta, oricum acceptasem de prima data, dar era un mod frumos de a-mi spune ca se gandeste la asta si ca ma doreste la fel de mult in pofida lipsurilor materiale.

Era ianuarie al lui 2007 cand mi-a propus chiar sa ne casatorim in luna copacilor infloriti. Toti din jurul nostru erau uimiti cat de repede evoluam ca si cuplu, majoritatea stand impreuna de mai bine de 5 ani si nu simteau sa faca pasul asta. De parca exista un standard, fiecare face ce si cum simte.

Vara aceea a fost cea mai frumoasa, prima ca sotie, prima ca locuitor la mare, eu care ador marea, nisipul, briza si glasul pescarusilor. Stand intr-o garsoniera mi s-a parut ca eram in paradis, dragostea imbraca totul in culori spectaculoase, experientele erau la cote maxime, in sfarsit singuri, in sfarsit impreuna!
 

Si au trecut multe veri-primaveri si in cinstea lor as cadorisi pe iubitul meu sot cu o macheta navala remarcabila prin aspectul modern si elegant cu un design masiv si finisaj impecabil. Un cadou memorabil pentru anii memorabili in acelasi timp perfect unui om proiectant de nave.
 

 

Un alt cadou plin de amintiri de suflet prin esenta este recipientul pentru bauturi, de la Borealy, avand in interiorul sau o decoratiune in forma unui jucator de tenis. Putini stiu ca sotul meu a jucat de mic copil, inainte sa inceapa scoala, pana la varsta majoratului tenis de camp de performanta. L-as impresiona asa cum m-a impresionat si el pe mine cu povestile si victoriile din anii sportivi. La un moment dat mi-a spus ca nu regreta ca s-a lasat, cum ar fi urmat sa plece din tara erau slabe sansele sa ma mai cunoasca vreodata. Am zambit.
 

Imi plac lucrurile incarcate cu amintiri sau care te fac sa-ti aduca aminte, sunt o nostalica si o romantica incurabila. Ok continutul nu va fi savurat de mine, nu pentru ca sunt femeie ci pur si simplu nu pot sa beau tuica si derivatele sale. Eu sunt cu chestiile mai dulci, cremoase sau ma rezum la un pahar de vin rosu sau alb. Sticla superba insa poate fi alimentata de fiecare data dupa golirea ei cu licoarea preferata. Acum ca vremea s-a mai incalzit abia astept sa ies sa joc tenis.
 

Apropo el este cel care m-a invatat cum sa tin o racheta in mana, pozitia corpului si miscarea corecta. La inceput, la fel ca si la biliard si orice joc prin care atrageam atentia refuzam sa-l practic. Am fost foarte complexata de operatia de coloana si "amprenta" ei, ma impiedica sa gandesc, sa ma relaxez si sa ma focusez pe joc. Am trecut peste si cu toate astea sunt un jucator emotiv. Dicolo de lectiile sportului in sine am lucrat indirect si la psihicul meu. Cum sa nu apreciez si sa iubesc un astfel de om si mai mult si mai mult.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013

Gosh Velvet Touch Lipstick - Flirty Orange

Prima data cand am citit numele rujului am simtit o oarecare dezamagire: "inca un ruj portocaliu".. sincer imi doream sa primesc fie unul nude, fie rosu ca de el nu ma satur sau in nuante de roz.

L-am pus in sertar pana i-a venit randul, cu herpes si fara herpes trebuia sa imi fac datoria. Mai si sa stiti ca numele i se cam potriveste, m-am simtit ca atare, mi-a creat acea stare de spirit, sotul imediat a fost receptiv si nu mai eram singura cu zambetul pana la urechi, l-am molipsit, ii placea cum imi statea.

 

Nu am avut timp prea mult sa ma analizez in oglinda, scopul meu era sa si prind o gura de soare pentru poze. Asadar Flirty Orange este un portocaliu care lumineaza chipul, indraznet, intens, semimat cu particule aurii. Rujul este cremos, usor lucios, se intinde destul de usor la aplicare. Eu l-am aplicat cu pensula de buze e.l.f. Este foarte placut pe buze, are o textura confortabila si destul de rezistenta. Nu usuca buzele, l-am purtat 5 ore si la demachiere rujul era doar putin estompat.

 

 Ambalajul este de un plastic de calitate, in mare parte mat. Ca pret acesta se gaseste undeva la 7 lire, l-am primit pentru testare. Pretul nu e foarte mare, dar nici de ignorat, un ruj intr-o culoare pe care nu o am si sa mi-o si doresc foarte mult l-as cumpara, as cauta inainte de toate varianta cea mai ieftina desigur. Este diferit fata de cel de la Peggy Sage si ca nuanta, hidratant, in ciuda temerilor mele initiale a ajuns sa imi placa.

 

Gosh Velvet Touch Lipstick - Flirty Orange 153 goes on very pigmented without drying your lips, it is a little bit shiny but it feels lovely on and looks spectacular. The packaging is simple, classic.. it's worth giving this one a go.
kisses!