joi, 30 mai 2019

Din lumea necuvantatoarelor

     De-a lungul timpului am avut in grija doar pisici si pesti. Pestii mi s-au parut cei mai sensibili, daca mediul in care traiesc nu este unul echilibrat apar boli, devin apatici. Alimentatia este foarte importanta si am mai scris despre asta, este importanta indiferent ca vorbim de oameni sau de animale, iar astazi va invit sa cititi povestea Oanei si animalutelor ei pe care am rugat-o sa ne impartaseasca din experienta sa cu cititorii blogului. 


Toto, Oachi
Mara si Porto


       Ei bine, am animăluțe de când mă știu, mai exact de pe la 4 ani și îmi petreceam timpul în casa cu curte a bunicilor mei din Galați. Încă de pe atunci (când nu exista mâncarea granule sau umedă specială pentru animale) existau formule sănătoase de hrană gătită pentru câini și pisici, care culmea trăiau sănătoși ani mulți, cățeii chiar până la 20-21 de ani. Un singur lucru mi-a spus atunci bunicul, văzându-mă că dau bomboane cățeilor din curte: Nu dulciuri! Niciodată! Sunt otravă pentru organismul lor. Bunicul pregătea mereu cățeilor o fiertură în care se regăseau carne de pește (bunicul era pescar), oase de vită sau porc (care doar fierbeau acolo), orez sau arpacaș, ardei gras, morcov, mazăre. 

miercuri, 29 mai 2019

Jocuri pentru copiii din noi

Bine v-am regasit!
Cel mai usor comunicam, ne apropiem, mai ales de copii, prin joc. Gustul pentru joc de mic se formeaza, si pentru citit, si pentru cultura, agricultura. [hihi] Eh, s-ar fi putut citi mai mult daca parintii ne deschideau pofta, cine stie. Cartile din biblioteca noastra stateau dincolo de geamuri, in sufrageria-sanctuar, iar mamei nu-i placea sa lasam urme, isi imagina ca doar rasfoim in cautare de imagini colorate. Pe deoparte asa si era, pe de alta imi pastram o carte sub perna si o citeam cand prindeam un moment de liniste. Nu pot citi cand e galagie, cu muzica, nici macar una pe care sa o aud eu, in casti. Trebuie sa aud vocea povestitorului, uneori ma trezeam ca obosesc, dar nu-mi erau ochii, ci pentru ca nu mai eram curiosul ci domnita care alerga prin padure. Ma amuza copios transformarea asta, iar cartile care imi dadeau acea stare le mai citeam inca o data. Unele carti imi place sa le citesc cu voce tare, imi place si sa-i citesc cuiva...

Ei, dar pana sa citesc, ce partide cu jocuri de carti mai faceam iarna dupa ce ne intorceam de la sanius. Tataia ne invata, tataia ne fura, iar mamaia ne avertiza din odaia de alaturi - chileri- si noi ne tavaleam de ras. Nu luam totul in serios, nu ma deranja sa pierd, oricum placerea consta in joc, si-n placinta sau gogosile dragei noastre bunici. Toci, popa prostu', macaua, din cele mai simple, pana am crescut.