About women and not only

     De-a lungul timpului am avut in grija doar pisici si pesti. Pestii mi s-au parut cei mai sensibili, daca mediul in care traiesc nu este unul echilibrat apar boli, devin apatici. Alimentatia este foarte importanta si am mai scris despre asta , este importanta indiferent ca vorbim de oameni sau de animale, iar astazi va invit sa cititi povestea Oanei si animalutelor ei pe care am rugat-o sa ne impartaseasca din experienta sa cu cititorii blogului.  Toto, Oachi Mara si Porto        Ei bine, am animăluțe de când mă știu, mai exact de pe la 4 ani și îmi petreceam timpul î n casa cu curte a bunicilor mei din Galați. Încă de pe atunci (când nu exista mâncarea granule sau umedă specială pentru animale) existau formule sănătoase de hrană gătită pentru câini și pisici, care culmea trăiau sănătoși ani mulți, cățeii chiar până la 20-21 de ani. Un singur lucru mi-a spus atunci bunicul, v ă z â ndu-m ă că dau bomboane cățeilor din curte: Nu dulciuri! Niciodată! Sunt otravă

Bine v-am regasit! Cel mai usor comunicam, ne apropiem, mai ales de copii, prin joc. Gustul pentru joc de mic se formeaza, si pentru citit, si pentru cultura, agricultura. [hihi] Eh, s-ar fi putut citi mai mult daca parintii ne deschideau pofta, cine stie. Cartile din biblioteca noastra stateau dincolo de geamuri, in sufrageria-sanctuar, iar mamei nu-i placea sa lasam urme, isi imagina ca doar rasfoim in cautare de imagini colorate. Pe deoparte asa si era, pe de alta imi pastram o carte sub perna si o citeam cand prindeam un moment de liniste. Nu pot citi cand e galagie, cu muzica, nici macar una pe care sa o aud eu, in casti. Trebuie sa aud vocea povestitorului, uneori ma trezeam ca obosesc, dar nu-mi erau ochii, ci pentru ca nu mai eram curiosul ci domnita care alerga prin padure. Ma amuza copios transformarea asta, iar cartile care imi dadeau acea stare le mai citeam inca o data. Unele carti imi place sa le citesc cu voce tare, imi place si sa-i citesc cuiva... Ei, dar pana sa

extra, la postarea de AICI

Ouale rosii, cozonacul, pasca, inca nu sunt gata, drobul e si el pe lista iar restul se fac pe parcurs sa se consume proaspete. Ce-am facut "cat am tacut"; am profitat de fiecare iesire, uneori impinsa de la spate alteori dand startul bucuriei de weekend. Luna mai bate la usa asa ca azi va servesc arome de martie si aprilie, ce a ajuns fotografiat spre amintire. Timp frumos la tara la bunica; mereu ne propunem sa o vizitam mai des, practic e mai dificil de pus in aplicare. Uneori simtim nevoia doar sa iesim sa ne dezmortim pe Faleza Dunarii intre doua filme , mai multa odihna.

Atestat documentar pe Mures inca din perioada daco-romana, plutaritul a ramas doar in amintirea satenilor din localitatile de pe mai multe rauri, precum Bistrita, Mures, Olt, Siret, Moldova, Prut, Somes, pe Crisuri, Arges, etc si a devenit o atractie turistica pentru cei care ajung in zona. In fiecare an, pe 15 august, plutasii din Ciocanesti cu sprijinul organizatorilor Festivalului Pastravului readuc in atentia turistilor traditia plutaritului. Imbinand iesirea in natura cu aflarea unor obiceiuri vechi, o parte din istoria noastra.

Am tacut atat de mult timp incat abia imi pot deschide gura. E ca nodul acela pe care il simt in gat dupa ce ne certam si raman fara vlaga, fara cuvinte. Mi-am pierdut echilibrul, asta s-a intamplat cu mine, din nou. Ma ocup de toate si nimic, imi pierd rabdarea si caut alte ocupatii. Am inceput sa editez poze si din folder in folder am dat peste un colaj mai vechi. Cateva exemple despre cum vad eu fericirea. Fericirea o gasim in orice lucru marunt care ne face sa zambim, sa ne bucuram sau ne ajuta ceilalti cand ne este umbrita de propriile ganduri. Cat de bine e sa imbratisezi un om drag, secunde, minute in sir, rasetul, implinirea unui copil, al tau sau al altuia. Privirea dragastoasa a bunicii, emotiile din fiecare etapa a vietii, suntem impreuna si fericirea e deplina cand acestea sunt impartasite.

Vrand - nevrand am amanat postarea acea s ta incat m-am intrebat daca sa o mai public sau nu. Sta u tot si ma gandesc daca sa fie anul asta cand ne vom aranja/finaliza apar tamentul. Desigur, daca ai bani faci de toate ai spune in prima instanta, insa fara niste planur i b i ne puse la punct iti poti da seama prea tarziu ca ai facut aia si ar fi mers cealalta , ca spatiul nu e gand it bine si cum sa mai asezi lucrurile. Asa am stat vr eo trei saptamani cu metru l de croitorie dupa gat zi de zi masurand si notan d, mutand imaginar, modificand unele obiecte pe care le avem deja in casa. Si toata vanzolea la asta imi ocupa cam tot timpul , ma trezesc cu un gand si ajung sa fac altceva . Pe langa celelalte surprize ale vietii. Faptul ca weekendul trecut am fost la munte a fost ca o limpezire a mintii .   

De la sfarsitul verii nu v-am scris despre experientele mele in bucatarie. Au fost perioade cand problemele de dinti m-au limitat la chestii moi si uneori nu mai pareau gustoase datorita repetitiei, insa toate sunt trecatoare si s-au adunat totusi multe arome, cu evenimente si oameni dragi.

Dupa atatea obiective si cutreierat nu vi se face foame? Nu am strans multe poze, dar va ofer astazi arome diverse. Life lately... sa purcedem: - omleta e ceva clasic, mic dejun, pranz, cina... se face rapid, simplu si hranitor. - o vizita prin Lidl, sotul mi-a propus niste somon. Am mancat penne al salmone la Panoramic, bune si trebuiau refacute acasa. In lipsa de penne am folosit macaroane. Nimic deosebit daca sunteti familiarizate cu retetele cu paste: ceapa, usturoi, pestele taiat suvite groase, rosii sau suc de rosii, putin busuioc, sare, piper, parmezan sau patrunjel. Si alte variante.

Hop si luna lui august! Life lately sau ce vraji mai face Mihaela prin bucatarie si dincolo de aceasta... - porumb fiert... cateva ore bune. Visez sa ajung la bunica si sa-l mancam copt in jar. - mancarica de linte cu salata de cruditati, strongbow luat de sot, eu nu ma vedeam punandu-l in cos. - paste si iar paste, ne saturam... evident ca nu! In loc de parmezan merge si un cas uscat ras peste. - prajitura cu pere si mascarpone . Aveam o cutie de mascarpone in frigider, s-au alaturat 300 gr de smantana, o cutie mica de branza proaspata, doua banane si o para mare tocate marunt, o parte din pachetul mare de piscoturi, cu gelatina, zahar vanilat si vanilie si compot de corcoduse folosit la insiroparea blatului. Nu-i mare branza, amestecate, puse intr-un tava cu inel detasabil, dupa cateva ore de stat la rece ne-am racorit si noi. Ceva spontan.

Iulie nu m-a gasit cu pixul in mana, aveam asa chef incat cautam orice motiv ca sa nu scriu: partide de catan, o plimbare pe racoare, inghetata, la un pahar cu bere sau fugeam la bucatarie pentru diverse. O mica parte descoperiti in postare. Life lately intotdeauna e cu mancare. :) - descult prin iarba , in parc iarba e moale, udata regulat... mai mare dragul. - spectacol de muzica populara langa parcul Viva; dupa un mic, o bere, stateam de vorba in familie. - ne-am luat bunicii si ne-am dus la targul de bere din Auchan (a fost intre 1-14 iulie), am cautat una frantuzeasca pe care o savuram in Scotia. Dragalas modul de prezentare. Ochelarii preferati. - Chef de bretelele cu buline si cerceii cu cirese Din Joaca . "Refilul" la cosmetice in alta postare.

Spre Biserica Inelet - cu Pace! A cincea zi de concediu, ne treziram in alt pat, alt aer, eram in Herculane. Cu o seara inainte ne stabileam traseul, cu gazda micul dejun, de la care am primit multe informatii pretioase si pliante cu alte trasee montane cu pornire din oras. Inapoi in bocanci, de data aceasta am calculat bine greutatea rucsacului cu gandul la urcarea pe verticala a scarilor spre Inelet. "Vreau, suflete, să mă dezbar de tine și să trăiesc ca pomii de pe vale, cu flori în locul gândurilor tale, o viață fără rău și fără bine. Departe, -ntr-o pădure de la munte, când păsările toate-or face haz, să mă trezesc cu soarele pe frunte și lacrimile cerului pe obraz." - Magda Isanos: Vis vegetal

Pentru unii inspiratie, pentru altii motiv de pofte, daca sunteti curiosi ce am mai bucatarit ramaneti aproape. Dornica de experimentat am si ceva noutati.     - de ziua copilului am fost la munte, eu care de obicei ma crizez la gaze, jucandu-ma cu o gargarita am atras si alte vietati: "bulevard pe degete", aglomeratie. Am dat in mintea copiilor. Zona: Ceahlau , lacul il ghiciti voi? O sa ajungem si acolo, mai am multe de prezentat de luna trecuta: Herculane, Tunelul Dragostei, etcc. - pentru la munte am facut drob pentru micul dejun. Drob de miel , aroma aparte de la chimion si alte condimente mai nou folosite la acest preparat. - aproape doua saptamani casa mi-a mirosit a bujori , veniti din gradina fratelui meu; celelalte elemente sunt nelipsite vara aceasta.

Prinsa cu campania Philips, planurile de vacanta, drumurile la tara, acum am realizat ca life lately  nu am mai postat tocmai din martie. Nu am facut drob nici de Pastele Blajinilor, dupa abundenta de la Paste, noi oricum mancam mai light, am dat-o pe peste: gratar, salata proaspata de icre de crap, bors de peste. - salata de icre o fac fara gris, apa minerala... doar cu ulei, zeama de lamaie si sare. - daca va e teama de oase, dupa ce a fiert carnea se scoate separat pentru separarea de oase, se strecoara zeama si in ea se fierb legumele, se adauga borsul, se sareaza, apoi carnea si verdeata la timpul potrivit. E un truc , ca si cel de a fixa sita cand nu ai cine sa te ajute. - placinta cu branza e facuta cu aluatul despre care v-am scris pe Facebook . Daca lasi sa se abureasca placinta aluatul devine moale, altfel se face beton. A doua zi ba chiar este si mai buna, se topeste in gura. - la painea de casa obisnuiam sa ung vasul in care urma sa se coaca cu unt sau ulei

Ma asez pe canapea si incerc sa-mi gasesc cuvintele, a trecut ceva timp de cand nu am mai scris. Activitatile de zi cu zi m-au tinut departe de blog, au fost si perioade in care nu aveam chef de nimeni si nimic. O stare interioara...  Un sfarsit de saptamana cald a fost propice pentru o iesire in natura, asta cand nu ne plimbam prin oras, un traseu nou prin Macin. De data asta ne-a insotit si tata-socru, a fost reconfortant. Nici vremea ploioasa nu ne-a tinut in casa, cu pelerine, rucsacuri - pentru cumparaturi, umbrela, am lasat masina si-am luat-o la picior. Nici in Macin nu am facut prea multe poze, o sa va arat maine cascadele intalnite. De unele nici nu stiam. Ce nu am mai gatit de multa vreme e musaca de cartofi, singura poza din zona culinara. Cartofi ca cei folositi nu am mai vazut, sa va explic... din experienta stiam cam cat lichid ar fi nevoie, ori acestia absorbeau cu nesat tot, pana si oul pus deasupra nu a facut crusta ci s-a integrat in compozitie.

 ... plin de dragoste, caldura, daruire, toleranta  ... sa va intalniti cu oameni dragi si sa cunoasteti altii noi

Anul asta a fost putin anapoda, colinde cantate 99,8% inainte de Ajun, restrictiile la mancare, oboseala in a explica de ce alegi sa faci "ce spun doctorii" si ca e mai bine sa ramai sanatos si cu banii "aruncati" pe pasiuni, cadouri decat sa te satisfaci culinar si sa te imbuibi cu pastile, in a prepara zi de zi mancaruri mai putin tipic perioadei, cadouri intarziate, cineva care sa strice reuniunea de familie. Cu toate astea am reusit sa bucur cu cadoul improvizat pe ultima suta de metri in locul celui asteptat, am cantat noi colindele, turta dulce ne-a iesit mai pufoasa ca cea facuta inainte de sarbatori, turtele cu migdale, in loc de nuca, au iesit foarte bune la gust. Fara eruptii pe piele, fara raceli, cu mult catan seara de seara, iesit scurt pe afara, relaxare si voie buna. Micul dejun - kefir, stafide, muesli si seminte diverse.

Eh cum arata zapada aia cu luminile astea, inca mai e timp sa ninga din nou si atmosfera Craciunului sa fie completa. Anul asta va fi diferit fara sa vrem, din punct de vedere culinar, dar sanatatea si cei dragi sunt mai importante. O voi lua ca pe o provocare, sa gasesc variante de meniu, sa ne simtim bine si mai ales sa nu se agraveze situatia. Cu alergiile... mai ales cand nu stii nici dupa teste care e cauza, nu te poti juca. Asa am gatit zi de zi pentru fiecare masa si cateva feluri le veti vedea in pozele care urmeaza.

Cand pleci de acasa, la intoarcere e bine sa ai ingrediente cu care sa incropesti ceva rapid de mancare, asta daca nu ai un partener care te asteapta cu mancarea calda: berbecut la cuptor cu fasole verde si salata de sfecla rosie, tort cu ciocolata si stafide - pregatit cu ajutoare pentru aniversarea care a trecut. Doar tortul l-am fotografiat.

 La ceas de seara urs sa-ti iasa-n cale e ceva, ca un adolescent ce se furisa la petrecerea din vecini... am ramas usor inlemniti. Nu mi-a fost frica, cateva curbe mai jos au fost vazute si doua vulpi, eu stateam mai mult cu ochii inchisi, dar la urs... ce poze, ce sa intorc privirea. Andreea era speriata si am ramas cuprinsi de discutia din masina. In drum spre Lepsa. In Cheile Tisitei, nici urma, o sa va arat poze, multe-multe! (vreti, nu-i asa?)