Ce am vizitat in Timisoara

Cand ma gandesc cat de mult ma oboseau drumurile de la Mangalia - Galati si retur cu maxi taxi acum drumul nostru pana in Timisoara a fost aproape floare la ureche. Am ajuns obositi, dar de cum am intrat in Timisoara eram cu ochii in patru dupa cladirile vechi, identificarea cartierelor si de noi obiective. Vazusem Fabrica de Bere, face parte din unul dintre cele trei trasee pe care ni le propusesem sa le facem in Timisoara: Fabric, Iosefin si Cetate.

Aveam sa stam in unul din cele mai faine hoteluri, am avut o ofera de nerefuzat, in alte circumstante nu-l luam in calcul cum aveam nevoie doar de o camera curata pentru dormit. Din exterior nu spune mai nimic insa interiorul deosebit e putin spus, inainte de plecare si cateva la sosire chiar am fotografiat. Le voi impartasi cu voi. In sfarsit, ne-am cazat, am despachetat o parte din lucruri, un dus rapid, am tras pe mine my best red dress, aparatele foto, apa si am iesit sa mancam si sa vedem... cartierul Fabric.

Traseul incepe cu Podul Decebal, noi de pe Budai Deleanu am mers pana in intersectia Piata Iuliu Maniu cu directia Bulevardul 16 Decembrie 1989 pe care l-am strabatut pana am ajuns la prima cladire care m-a facut sa apas pe declansator: Cazarma Pompierilor din Iosefin - in stilul anilor 1900.

Din ce am observat atunci si acum e ca foarte putine edificii sunt etichetate - turistul, localnicul asa ar fi informat - si mai ales, ingrijite. Palatul Thomas Ede ar fi trebuit sa-mi atraga atentia, nu acel copac din prima poza din colaj.

Cate elemente (reliefuri, altoreliefuri, etc) incarcate de istorie s-au pierdut in negura timpului si a nepasarii. Din pasiunea pentru usi - ferestre mari, cu bolta - mari as fi pozat pe fiecare, dar m-am si proptit in usa verde cu un zambet complice pentru a avea o poza si cu subsemnata. Unele chiar daca erau intr-o stare deplorabila tot reuseam sa ma teleportez. Imediat am facut dreapta inainte de Biserica Ortodoxa din Iosefin si imediat stanga pe strada Treboniu, imi notasem in carnetel.

ordinea corecta - pozand si mergand pe partea stanga a strazii:
 cladire pe colt, de locuinte, cu acoperis de tip clopot,
reliefurile de pe cladiri la intersectia cu strada Gheorghe Doja,
un (fel de) parc pe strada Brasov (prelungire strada Treboniu)

Am tinut tot inainte pana am ajuns pe Splaiul Tudor Vladimirescu, in fata aveam Parcul Alpinet, unde am facut dreapta apoi stanga in intersectie pana pe podul de unde se vede Catedrala Mitropolitana Ortodoxa Romana.

Aici am zis sa coboram, de-a lungul Begai sunt terase, trebuie sa gasim un loc unde sa mancam. Ne-am oprit la Riviere, din interior intr-un copac mi-a atras atentia un cuib de pasari cu multe guri flamande. Pana ne-a venit comanda am indraznit sa scot obiectivul de zoom si sa-mi fac de cap. Dupa, tot pe malul Begai am trecut pe langa Parcul Copiilor unde am vazut multe ciocanitori, porumbei, pasari obisnuite cu oamenii. Voi puteti merge inainte, ajunsi la strada faceti dreapta, noi o luaram pe pasarela Polen dar nu inainte de a fotografia Podul Decebal. Ajungem tot acolo.

Venind din cartierul Cetate vizitatorul traverseaza podul Decebal ca printr-o poarta de intrare simbolica in cartierul Fabric. Parcul Poporului/Regina Maria il vedem peste strada, stabilim ca o vom lua pe acolo inaintam pe pod pentru a-l fotografia impreuna cu Palatul Bailor Neptun. Baile publice, fusesera proiectate pentru a inlocui fostele bai turcesti din cartierul Fabric, intr-o perioada in care nu multi timisoreni aveau o baie proprie in casa. Cladirea gazduieste actualmente restaurantul Merlot, fostul Perenna, nume ce inca este afisat pe acoperisul cladirii impunatoare, inainte erau si un bazin de inot si spalatorie.
Daca mergi pe langa ea de-a lungul parcului poti vedea ce noi "am ratat": Palatul Szekely,  Palatul Karl Kunz - numeroase ornamente printre care un leu care incorona coltul cladirii, sculpturile care reprezentau personaje feminine dintre ferestrele de la etajul II au disparut -, Palatele Haymann si Anheuer.

What I wore for the first time in Timisoara

Palatul Miksa Steiner - autorizatie locuire 1902 - elementele decorative: prova si o pupa de corabie.

Iesiram din parcul Regina Maria pe Bulevardul 3 August 1919, exista o statie de tramvai, tinand dreapta pe aceeasi banda de mers cativa pasi ne-a adus pana la Sinagoga din Fabric construita in stil neo-maur si elemente de stil neo-renascentist italian. Pe aceeasi strada, Ion L. Caragiale, vedem (din lateral, de pe B-dul 3 August 1919 cu vedere spre intrarea din fata) si Biserica romano-catolica Millenium in stil neoromanic, cu doua turnuri inalte de 65 de metri, cupola centrala de 45 de metri inaltime. As fi intrat sa vad interiorul, orga, insa cum era sezonul nuntilor...

sinagoga a fost donata pentru a fi utilizata ca sala de teatru

In cateva minute sosiram in Piata Traian, fix pe colt pe partea dreapta avem Palatul Stefania, usor de recunoscut dupa turnul de pe colt, pe care se afla un halebardier in armura, statuile aproape de linia acoperisului reprezentand ursi si gorile, iar vizavi Palatul Contesei Mirbach - o casa de raport.

Palatul Stefania si Palatul Contesei Mirbach vazute din Piata Traian.

halebardier in armura

In Piata Traian se organizeaza concerte de muzica populara, usoara, culta, cu caracteristica multietnica specific orasului, are un aspect pitoresc. Pana in perioada interbelica era o zona activa economic, cu nenumarate pravalii de toate genurile, nu lipseau restaurantele si hanurile. In secolul al XIX-lea traiau deopotriva romani, germani, sarbi, evrei si maghiari, cum in Cetate biserica catolica interzisese bautul si jocul de carti duminica dimineata Fabricul se distra.

Biserica Ortodoxa Sf. Gheorghe cu influente austriece a fost construita incepand cu 1745, cinci ani mai tarziu turnul a fost suprainaltat, iar langa biserica si mai tarziu s-a construit in stil eclectic clasicist Casa Comunitatii Sarbe. Legat de biserica este obeliscul cu cruce din partea opusa a pietei.
Clopotul Durerii este unul dintre monumentele ce comemoreaza Revolutia din Decembrie 1989.

Palatul Mercur cu decoratia frontoanelor, cu flori ale caror petale se inscriu intr-un patrat, tipice pentru ultima faza, faza „geometrica”, cea mai evoluata a stilului anilor 1900 si statueta care marcheaza coltul cladirii si al pietei - reprezinta zeul roman al comertului.

De aici am ramas cu un singur aparat (bateria), am traversat strada pe partea cealalta si am luat-o tot inainte. Aspectul orasului in portiunea asta era din ce in ce mai slutit, cu gunoaie, cu caractere de oameni zgomotosi si neciopliti. Mi-a fost teama sa nu fim atacati. La scurt timp am si uitat, am revenit la starea de liniste. Daca stiam ca trebuie sa ne intoarcem pana la intersectia cu strada Stefan cel Mare, drumul corect si mult mai scurt evitam neplacerea strazii Mihalache.  Asa am facut dreapta pe Baba Dochia, acolo am vazut o casa tare faina, de poarta imensa nu am putut fotografia iar strada Iepurelui ne-a adus in zona Fabricii de Bere. 

Vedem Biserica Greco-Catolica din Fabric Nasterea Maicii Domnului si cat asteptam la semaforul de dupa magazinul Ciclop cautam unghiuri bune pentru a incadra Fabrica de Bere Timisoareana. O aparitie moderna este noul sediu Electrica Banat S.A. la intersectia cu Strada Johann Heinrich Pestalozzi.

Prin Splaiul Nistrului ajungem iarasi spre Parcul Regina Maria, vizitam si Piata Victoriei, in trecere catedrala mitropolitana si fara sa ne dam seama Parcul Rozelor. Acolo unde erau floricelele galbene, din pacate la fata locului a fost greu de identificat. Terasele din piata sunt pline, copiii alearga cu zel porumbeii, cozi interminabile la inghetata. Fotografiasem la fiecare pas, cum nu gasisem o banca libera ne-am retras spre camera. Un Lidl in apropiere, ne-am aprovizionat cu cele necesare pentru cina si mic dejun.  

Masinuta a fost vazuta pe Bulevardul Corneliu Coposu.

Timisoara e faina, cartierul Fabric ascunde multe comori, multe asteapta sa fie slefuite...
Voua cum vi s-a parut?
xoxo