[Cu lumea'n cap] Magura Odobesti

Magura Odobestilor (sau Magura Odobesti) este un deal extern al Subcarpatilor de Curbura, delimitat la nord de valea raului Putna si la sud de valea raului Milcov. A fost declarata arie de protectie speciala avifaunistica inclusa ca parte integranta a retelei ecologice europene Natura 2000 in Romania. Rezervatia se intinde pe o suprafata de 12.750 de hectare si protejeaza 21 de specii de pasari rare. Pasari ca: ciocanitoare de stejar, ghionoaie sura, huhurez mare, muscarul gulerat, ciocarlia de padure, soimul de iarna, ciocanitoarea de gradini, ciocanitoarea cu spate alb,  viespar si acvila mica.

Dupa ce am lasat in urma Lepsa cu Cheile Tisitei Mircea si Andreea ne-au recomandat sa facem un ultim traseu inainte de a ajunge acasa. Aici se inregistreaza altitudinea maxima din aceasta unitate de relief.

 

Varful ofera o panorama de 360 de grade superba asupra vaii Milcovului, vaii Siretului si a Muntilor Vrancei.

Pe Magura Odobesti se afla un releu chiar langa varf, o cabana a ocolului silvic si doua manastiri: Manastirea Buluc cu acces din comuna Jaristea si Manastirea Tarnita cu acces din satul Gagesti comuna Bolotesti. Noi fie am intrat prin Gagesti fie prin Pietroasa. Dupa ce am trecut de un pod am dat de un targ de duminica ce se desfasura fix de o parte si de alta a drumului sub privirile politistilor, cu oameni si animale ce blocau traficul.

Lasand masina la marginea satului, noi am mai fi vrut sa inaintam dar nu era accesibil cu masina noastra, am luat-o la pas. La 5-10 minute am dat de o stana si dupa inca cateva minute de mers pe un drum de tara, ce continua pe langa, ne-am oprit la marginea unei paduri. Ici colo erau marcati copaci cu triunghi galben si ne-am avantat prin ea. Doua persoane ce se intorceau ne-au spus cat mai avem de mers dar eu eram preocupata cu colectarea de ghinde. :)

Dupa primele semne parcurgem iar in pas vioi o succesiune de aliniamente si curbe. Urmaream stalpii de electricitate. Ne amagisem noi ca daca o luam pe de a dreptul vom ajunge mai repede insa nu am facut decat sa ne acceleram ritmul cardiac.

Epuizati fiind de efortul depus pana in apropierea manastirii ne-am oprit sa ne schimbam, sa ne hidratam si chiar daca ne era foame am mers mai departe sa ajungem pana in varf si daca mai e timp oprim si intram si in manastire la intoarcere.

Nu trecem cu mult de manastire ca vedem in fata noastra, pe drum, trei maicute. Le salutam si le depasim parca incarcati la vederea lor. La capatul  drumului forestier apare in toata maretia sa releul, iar de la el se face imediat stanga si se urca panta pana in varf.

Un domn intr-un baston cu sotia si catelul lor erau deja acolo, schimbaram cateva cuvinte, ne schimbaram si de haine si ne-am pus in bataia soarelui mancand cate o gustare. Maicutele ne-au ajuns din urma, venira la cules de macese si plante pentru ceaiuri. Nu au zabovit prea mult, nici ele dar nici noi, dupa pozele de grup si a intregii panorame am coborat cu totii.

Langa releu cuplul ne-a propus ca ne pot lasa mai in vale, intr-o bifurcatie, pentru a scurta din drum mergand cu dubita lor. Initial am refuzat politicos dar apoi am acceptat daca nu e mare deranjul si incarcatura pentru masina.

Gestul omenos ne-a prins tare bine, a venit la pachet si cu o portie de ras zdravana in timp ce se mai schimbau locurile intre noi datorita confortului redus, un paianjen verzui ne dadea tarcoale.

Ne-am oprit pentru cateva poze la marginea padurii, am trecut cu bine de stana si masina era ok, dupa ce am luat din comuna cate un bidon de vin rose ne-am mai oprit tocmai in Galati.

Seara s-a incheiat cu o cina la Ixelles, Str. Closca colt cu Str. Horia, un restaurant Belgian unde am incercat pentru prima oara supa de rosii cu creveti si supa cu fasole rosie si sunca ganda. La desert nu am mai ajuns, aveam deja burtile pline si cu al doilea fel.

xoxo
*postare programata