Traseu in Herculane: Stanca lui Sisi

Statiunea Baile Herculane este pozitionata intr-o zona pitoreasca, pe Valea Cernei, intre Muntii Mehedinti si Muntii Cernei, la 168 metri altitudine.

Atestata de pe timpul ocupatiei romane, din 153 d.H, dar bazele ei sunt puse inca din 102 d.H de catre Imparatul Traian care este considerat si intemeietorul statiunii.

 - punct de pornire: Izvorul Diana III -

Din statiune se poate ajunge la Lacul de acumulare Prisaca, Cascada Vanturatoarea, 7 Izvoare, Pestera Topolnitei, Cheile Feragari, Cheile Peciniscai, Cheile Taznei, Sfinxul Banatean, Pestera Hotilor, Grota cu aburi, Izvorul lui Munk, Parcul Szelecs si multe alte obiective turistice, trasee.

Dupa Sfinxul Banatean cu rucsacul pregatit, in aceeasi zi de mai, ne-am indreptat spre traseul: Izv. Diana - Foisorul Verde - Izv. Munk - Foisorul Galben - Stanca lui Sisi - Grota cu Aburi - Biserica Romano-Catolica.

Odata urcate scarile nasul nu era bucuros de mirosurile intalnite, vegetatia inalta si gunoaiele nu sunt un bun start dar eram tare curiosi de ceea ce ne poate oferi dincolo de serpentine. Era ora 12.

"Micutul" de mai jos era inca adormit...

In jumatate de ora eram deja la Foisorul Verde cu o priveliste, ca cea de mai jos, nu prea stralucita:

- in mijloc, Cazinoul din Baile Herculane -

vegetatie

 

catacomba

Am trecut de catacomba si am mai urcat putin pana am ajuns la o bifurcatie: la stanga spre impresionanta stanca sub care curgea Izvorul Munk si mai departe se ajungea la Cracul Arendasului, iar la dreapta se continua spre Grota cu Aburi, asa cum am purces, conform indicatorului.

Izvorul poarta numele doctorului Munk, fost medic la Herculane, autor al unei lucrari despre cura balneara publicata la Viena in 1871.

Peretele este bun de escalada, bancuta de relaxare, apa doar daca nu te deranjeaza gustul nitel sulfuros. Noi n-am zabovit si am mers mai departe.

- bifurcatia si semnul -

Urmatoarea oprire la Foisorul Galben, am stat cat pentru un schimb de haine si o mica gustare. Crucea Alba de pe stanca de vis-a-vis nu am observat-o. Ne-am continuat drumul spre Stanca lui Sisi.

De aici simti cum toata urcarea a meritat efortul, privelistea te lasa fara cuvinte, florile inca au mirosul primaverii. Se facu aproape ora 14.

Un cer senin ne-a deschis calea spre alte si alte creste, valea Cernei, in stanga parca mai frumoasa si mai vie se vedea statiunea Baile Herculane. Cel mai frumos punct de belvedere, asta pentru ca de la Stanca lui Sisi nu am mai continuat spre Foisorul Rosu.

De aici pana la Grota cu Aburi, in coborare, nu am mai facut nici zece minute. E asa cum ii spune si numele, te uimeste cu o deschizatura inalta si ingusta, cu vegetatie pe ici pe colo. Studiind peretii am observat ceva. Nu, nu sunt numele catorva care au trecut pe acolo, ma refer la ceva care poate fi facut de mana omului sau... Vedeti in ultimul colaj.

De aici am revenit la aleea spre Stanca lui Sisi, am coborat insa multitudinea de marcaje si bifurcatiile cu cate doua-trei variante ne-a jucat feste si am ajuns iarasi la Stanca lui Sisi dupa care am nimerit pe drumul cel bun si de la o bifurcatie am luat mereu drumul care o lua la vale. Dupa intuitie, am ajuns in spatele bisericii romano-catolice. La 15:16.

Il vedeti pe Hercule? :)

Alte doua ore ne-am perindat prin Piata Centrala si imprejurimi pana sa ne intoarcem la cazare.

... povestea continua!

xoxo