Muntii Macinului, o parte din farmecul Dobrogei

Dobrogea ca si toate celelalte zone ale tarii noastre multe comori ascunde si nu conteaza cine descopera ci bucuria traita si ce se lasa in urma. E mare lucru sa te poti bucura pana si de cele mai simple locuri, sa dai fiecarei calatorii un sens.

Lacul Iacobdeal, multele trasee pedestre ce pornesc din Greci, lacul Razim si capul Dolojman, satele pescaresti precum Jurilovca unde imi doresc sa revenim, traseul facut pe cai pe care ni-l dorim cat mai curand, manastirile si cetatile, precum Enisala si Argamum vazute, notam si Halmyris.
Crama dobrogeana, cherhanalele de la malul marii, fascinanta delta pe care nu am vazut-o cu ochii mei, rezervatiile de bujori, Valea Fagilor,  Cheile Dobrogei, Valea Visternei, Pestera Liliecilor, Pestera La Adam, Padurea Babadag, Uspenia, unica manastire de calugari de rit vechi din lume din Slava Rusa. O lista pe care o impart cu voi, o parte din frumusetile acestor locuri. Alege ce iti place! 

Am promis ca va arat atat fotografii de la rezervatia de bujori din Greci cat si cum arata centrul de informare si vizitare din Greci - nu cel din centru, precum un birou, ci un muzeu foarte fain facut - si incep cu traseul de pe la mijlocul lunii aprilie. Pentru ca e mult de mers lasam vorba pentru cand e cazul.

- Aici s-a filmat pentru Aferim, un film istoric, alb-negru, dar cu un limbaj colorat, a carui actiune are loc in Tara Romaneasca in 1835. Zapciul Costandin, insotit de fiul sau pe cai, cauta un sclav tigan care a fugit de pe mosia boierului dupa ce a fost descoperit cu sotia lui. -

 Cu un soare arzator, s-a profitat de fiecare loc cu umbra.

Spre mijlocul traseului am dat peste cativa bujori care abia se deschideau.

Odata ajunsi in padure ne-am bucurat de putina racoare, un drum lin. 

Moment prielnic de a manca la umbra. Am vazut si cum arata si miroase leurda in floare.

Ajunsi la intersectia cu traseul Dealul cu Drum de aici tot coboram, cu grija, cu apa n-am stam bine. 

Avem un copil tare insetat. Jocurile, povestile, incurajarile au facut sa ajungem cu bine la masina.

Pana la punctul de trecere bac a dormit lemn nepotica noastra.

Doamna Soare la inceput de traseu mi-a povestit cand a intrat pentru achitarea biletelor pentru vizitarea parcului national muntii Macinului cum a dat o raita, cat am asteptat noi in masina, prin centrul de informare turistica. La a doua vizita in parc am intrat si eu profitand de prezenta unui ghid.

Programul de vizitare al Centrului de Informare din Greci in perioada 15 aprilie - 10 octombrie se viziteaza de marti pana vineri intre 8:00 si 16:00, si in weekend, intre 8:00 si 14:00. In extrasezon, Centrul se poate vizita de luni pana joi intre 8:00 si 16:30 si vineri intre 8:00 si 14:00. Ai ghid audio/tableta cu povesti pentru cateva localitati din judetul Tulcea.

La intrarea in Centru te intampina alte panouri cu principalele trasee turistice din zona. In sala de conferinte, unul din pereti este dedicat vitrinelor cu porturi populare ale etniilor din zona, cusaturile sunt lucrate cu migala si pricepere, si costumele sunt superbe. Daca vrei sa vezi mai multe costume si alte exponate viziteaza muzeul din Tulcea, din oras. 

Elemente ce tin de traditiile zonei, cat si elemente de biodiversitate sau de geologie, de la porturi populare la activitati si traditii ale multelor nationalitati din zona, la flora, fauna si geologie, acest spatiu este un loc de cunoastere si intoarcere in timp.

Pentru fiecare sezon, exista o vitrina cu flora si fauna specifica zonelor din Muntii Macinului vizavi este colectia de seminte si fructe uscate ale plantelor si copacilor din Muntii Macinului: nagara, paltin de camp, papalau, timoftica, sovarv, salba moale, spinul lui Christos, jugastru, plevaita, tei argintiu etc.

Curtea exterioara a centrului are mostre geologice din toate zonele muntilor Macinului, o lucrare faina, acele doua bufnite. La geam, in spatele randurilor de scaune din mica sala de conferinte se pot vedea utilaje din lemn pentru prepararea untului, branzei, prelucrarea lanii. Intr-o alta incapere se afla o macheta cu toate traseele marcate si conectate la un sistem luminos pentru identificarea lor. Pana ajungem la padocul din Cerna iata si imagini din traseul Cozluk, unde se afla una dintre rezervatiile de bujori din Dobrogea.

Cand am iesit din cladire norii deveneau din ce in ce mai galagiosi, singurul lucru pe care l-am regretat e ca am uitat jacheta de ploaie acasa. De la centru pana la intrarea pe traseu mai aveam de mers cu masina 30 de minute, a fost soare, apoi a plouat putin si cu toate acestea am continuat. Se merge in mare parte prin padure. A mai picurat inca o data.

Pana la casa darapanata se ajunge usor, de acolo o intretaiere de trei drumuri si  bulina rosie pe partea stanga ne-au impins spre o pista falsa, negasind marcajul ne-am intors de la punctul de plecare urmand cealalta poteca. 

La a treia deja inaintasem orbeste prea mult si timpul ne presa, trebuia sa ajungem in oras la film. La coborare am tinut stanga ca sa iesim mai repede resemnati si eu "cea mai bosumflata" ca am ratat traseul, am fotografiat floricica ca mai apoi sa dam peste un copac marcat!

Corect trebuia prin fata cladirii, adica sa facem dreapta si imediat stanga in capatul terenului arat.

"Ce facem, bujori sau direct acasa?" Am incercat sa alergam impreuna dar balauritul deja ma sleise de puteri. Mai si cantasem pe deasupra pentru a-i distrage atentia sotului de la tunete. Un prim traseu in doi cu peripetii, in natura ma simt ca acasa. Era prima saptamana a lui mai si bujorii erau pe trecute.  Ajunsi la ei mi-am revenit cu totul si in acelasi stil alert s-au facut poze si s-a ajuns la masina. "Picnicul" s-a desfasurat in drum spre casa. :)

Pana la final nu am mai avut nevoie de jacheta, ploaia s-a instalat dupa ce am ajuns acasa...


Datorita carierelor de piatra si a drumurilor de acces spre aceste cariere aspectul peisagistic al muntilor Macinului a avut de suferit cat si numeroase specii. Pe mai putin de 1%, aici, din teritoriul tarii se pot intalni peste 50% din speciile de flora si fauna ale Romaniei. Toamna se pot observa in migratie mii de exemplare ale speciilor de pasari rapitoare de zi.
Pentru cei veniti de departe se gasesc doar doua unitati de cazare, poti monta cortul in zona locurilor de campare stabilite de administratia parcului, insa cred ca se poate apela si la sateni.
Tipul clasic de locuinta dobrogeana este casa cu tinda si doua camere, prispa joasa cu stalpi de lemn cu foarte putine ornamente. Fundatia era din piatra si pamant, peretii din chirpici, varuiti ulterior in alb. Acoperisul din olane in centru si sudul Dobrogei, iar in delta sau langa lacuri, din stuf.


xoxo