Baile Tusnad | Spre Lacul Sfanta Ana, de la bucurie la agonie si retur

Cazati la Vila Cerbu, dupa ce facem cunostinta cu domnul Marian, desfacem bagajele, bagam repede la frigider cele necesare, ne racorim putin, ne schimbam si aplicam iarasi crema solara. Cat sa intre crema in piele am recitit toate traseele cu plecare din statiune. Pe care sa alegem?! Pregatim rucsacul cu apa, limonada, ceva de rontait in caz ca ni se face foame si o zbughim afara. Am mai pierdut ceva vreme pe afara in fata postei, consumat si niste nervi. Ca asa-i cand unul e agitat si altul e de un calm desavarsit. Pentru a ne dibui incotro s-o luam pentru traseul nr. 6: Paraul Varghis - Poiana Mohos - Cabana Sfanta Ana. "Hai incolo, harta asa zice!"

Si mergem, si mergem, iar soarele ardea cu putere, era in jur de ora unu, nu luasem in calcul distanta de unde eram cazati si pana unde incepe traseul. Am facut imediat prima la dreapta, gresit, era un cartier marginas, am mai mers pana la urmatoarea dar nu semana nici pe departe a drum forestier. Si continuam tot asa. Noroc, cu limonada! Carutasii se uitau la noi crucis, cred ca eram singurii turisti de la marginea drumului. Ajungem la Ciuperca caramizie, un fel de fantana arteziana, ne bucuram de putina umbra si tinem drumul pana cand gasim si parcarea pentru traseul catre Cabana Sfanta Ana. Yeeey!

Daca ne opream ni se termina elanul. De aici incepe traseul prin padure, o bara metalica te avertizeaza ca masinile nu au voie. Sa recapitulam: la iesirea dinspre nord a statiunii Baile Tusnad, dupa 1,25 km - spre Miercurea-Ciuc - din sosea pleaca in dreapta un drum forestier strajuit de plopi, drumul forestier Varghis. 

Era atata liniste incat parca te speria, sau pasarea aia enervanta care scoate sunete la intervale mari, scurte si ascutite, cat sa-ti stea inima in loc. Gandul era la urs...

Se ajunge la un moment dat la o bifurcatie mare, spre dreapta traseul marcat cu triunghi galben. Vedem o stana, asadar si caini. Ne oprim, ne uitam dupa marcaj pentru continuare si nu se vede. Ciobanul era prin preajma, la fix cat sa opreasca cainii porniti pe cercetare. Coboara, mie mi se face stomacul din ce in ce mai mic si parca m-am mai relaxat cand am vazut ca omul in romano-maghiara sa vrea sa ne ajute. A facut armata la Galati, ne marturiseste, noi incercam sa tinem pasul, urcam panta din stanga in viteza si de aici am mers pe marginea ei.

Il mai salutam inca o data, cu multumiri pentru informatii si insotire. De aici ne afundam iarasi in padure. O noua intersectie, se aud motoare iar noi trebuie sa facem dreapta. Limonada parca nu mai racorea, iar L. da semne de disconfort, trece pe apa, nu spune nimic. Revine frica, zona e din ce in ce mai salbatica, dam peste un cimitir de oase si de aici ni se cam rupe filmul. Nu mai stim incotro am luat-o, cu ochii dupa marcaj, pasii parca deveneau cercuri. Aveam nevoie sa ma opresc iar pentru el s-ar fi acutizat starea de rau. Pantele ce au urmat l-au facut sa recunoasca ca daca nu ajunge in poiana se va prabusi. Ramaneam deseori in urma pentru o gura de aer si apoi recuperam sa-i fiu aproape la nevoie, rucsacul si aparatul foto erau la mine. Verificam des cat mai aveam din traseu si semnalul telefonului. Ajungem  in saua dintre varful Mohos si Ciomatul Mare.

Parca se simte putin mai bine, si eu pe langa el. Prind semnal cat sa anuntam familia sa vina o masina dupa noi, la cabana. De aici poteca coboara langa Tinovul Mohos, cabana Sfanta Ana se afla la 1,5 km. Ma opresc pentru o clipa sa scot aparatul, strig si imi face semn. Da, e fain aici! Poteca duce pe marginea Tinovului Mohos, apoi traverseaza poiana Mohos si ajungem, in final la Cabana Sfanta Ana. Ei, dar in poiana e de stat, dupa cum se vede. Si planuim sa ne intoarcem cu masina. Eu ma rugam sa nu ajungem la spital, ca alta data...

Nu ai de unde cumpara o apa, doar suveniruri, colac secuiesc si bilete pentru intrarea in rezervatie si pentru parcare. Asteptam putin si apoi coboram spre lac poate gasim o banca. Spre lac cobori fie mergand pe/langa sosea fie pe cararile ce scurteaza drumul, prin padure. Starea de bine crestea, l-au doctoricit, ne-am plimbat putin pe malul lacului si am plecat spre cazare. Urma partea a doua si un somn, asa cum ar fi trebuit de la inceput.

Nu faceti ca noi sa plecati pe traseu dupa o noapte pe jumatate dormita si multe ore de condus, caldura in plus te epuizeaza, evita ciorba inainte de serpentine, iar apa e cea mai sfanta. Limonada a crescut aciditatea din stomac iar raul s-a instalat. Sper sa va fie de folos experienta noastra.

Traseul nu este foarte lung, dar este intens, luati masina pana la intrare in traseu si de preferabil sa mergeti in grup mai mare. Pentru evitarea oricarui pericol puteti merge direct la Cabana Sfanta Ana, parcati masina, vedeti programul pentru vizitarea Rezervatiei Tinovul Mohos si in functie si de timpul vostru vizitati rezervatia sau Lacul Sfanta Ana mai intai. O paturica la indemana, in poiana e numai bine de relaxare. Este si varianta cea mai usoara si mai placuta.

 Sursa info: 

http://www.judetulharghita.ro/judetul-harghita/turism/trasee-turistice.html#Tusnad_trasee

*postare programata

xoxo