De la Caltun in jos. Coborarea pe la Piscul Negru

Oricine iti iese in cale poate fi camarad de drum mai tarziu. Eram destul de nervosi, infrigurati, fiecare cu durerea lui, vantul batea atat de tare incat nici mancare nu imi trebuia. Cuprinzandu-l in brate pe morocanos in timp ce manca ma gandeam cum sa facem sa ajungem in siguranta inapoi la masina.

Raspunsul a ajuns mai tarziu, strang cutia de conserva intr-o punga si o pun in lateralul rucsacului, pe maini nu ma spal in lacul rece al Caltunului, as fi inghetat cu totul, instant, cand sa ne ridicam sa mergem pe unde am venit ne intalniram cu grupul de conationali. Veneau de la refugiul nou. Eu inca mai cred ca daca intram si jumatate de ora intr-un refugiu sa ne odihnim eram mai apoi pe varful Negoiu. Ok, mai incercam alta data! Le-am povestit ca trebuie sa facem cale intoarsa pana nu ne ia pe sus vantul si ne-a propus ca sa indulcim situatia sa coboram pe la Piscu Negru. "E diferit, faceti un alt traseu, dar sa cautam un loc dosit mai in jos unde sa putem manca." Ceasul era trecut de 12:30. Scap si eu de mirosul de peste cu castravetele din desaga...

"E ca in Retezat, ati fost?" Nu, nu inca, insa avem masina la Balea, propunerea ne place. Tot dansii au venit cu solutia, avea sa ne ia o parte din ei cu masina pana intr-acolo, aveau si ei una la Balea. Asta da noroc pe noi, am uitat dezamagirea, de durerea de genunchi si in povesti de carari de munte, care pe unde a fost nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul.

Pe masura ce coboram ne dam seama ca la Caltun si pe varfuri stratul de nori gri era din ce in ce mai gros, pe masura ce pierdem altitudine vegetatia devine din ce in ce mai bogata si intalnim o prima cascada mica. Jnepenis, tufaris pentru ca in final sa iesim intr-o zona intinsa, ca o poiana. De aici vedem doua caderi de apa impresionante ca inaltim, una la dreapta si alta la stanga, dar ochiuri de apa am vazut la mai tot pasul. Sarim pe pietre. 

Un mic popas la rau, unii si-au relaxat picioarele in apa rece si apoi ne-am cufundat in padure si nu peste mult timp ajungem la Piscul Negru, la 16:15. De mers am mers lejer, fara graba, ne opream din loc in loc pentru fotografii, dupa cum veti vedea din mica selectie. Recuperam masina de la Balea (multumim inca o data), acum a fost sansa sa poata admira si sotul meu peisajul. Am avut parte de soare si ne-am bucurat din plin de priveliste. Pentru parcare am dat 25 lei, nu stiu cum dar ne asteptam la un pret mai mare. In drum spre Cartisoara am oprit la Vama Cucului, un complex unde se poate si manca, abia asteptam ciorbele, toate au fost pe gustul nostru.

Nu pot sa spun ca traseul de intoarcere a fost ca o plimbare in parc, o coborare intotdeauna se va resimti in degetele de la picioare si unghii. Eu una nu scap dupa un traseu fara o unghie afectata. Tufele de afine curcubeu pe cerul gurii, am invatat de la domnul Stefan si sotia lui despre cimbrisor, conurile de pus la macerat. 

In concluzie Masivul Fagaras ramane un munte capricios in orice perioada a anului, in care iti trebuie o organizare buna si stapanire de sine pentru a te bucura de peisajele si maretia acestui masiv. Si putin noroc pentru a prinde vreme buna. 4 litri de apa noua ne-a fost mai mult decat suficient, cu surse de apa la indemana am fi putut cara mai putin. Mi-a lipsit jacheta, sus la Caltun.

Drumul de intoarcere - Prima parte a traseului.

Am plecat nu inainte sa aruncam o privire in spate catre Negoiu...

Traseu efectuat: Lacul Caltun (alt. 2.135m) – Piscul Negru (alt. 1.200m) - timp: 3h(+pauzele).
Marcaje:
banda triunghi albastru
- 16 iulie -

Pana data viitoare...

xoxo