About women and not only

A fost odata ca niciodata printese, balauri, Sfanta Vineri, Tinker Bell, Mary Poppins si multi pitici. Vremea a trecut, asta incerc sa-i soptesc iernii si primaverii ca piticii mei s-au saturat de schimbarile astea climatice, primavara sa se instaureze si zapada de afara care incearca sa se aseze sa nu mai pice de pomana din cer.

Treningul este o piesa care ridica din sprancene in contextul modei, auzim "asa da", "asa nu", "ah, dar aceasta persoana este un editor fashion si ii vine bine orice ar purta, are curaj si poarta cu naturalete". Inainte de toate port ceea ce-mi place... si accidental am ajuns sa port si trening pe strada, altfel decat facand sport.

Ciuperci, morcovi, dovlecei - inabusite, separat facut sosul: in putin lapte am topit branza brie si putina mozzarella, condimentat cu oregano si nucsoara. S-a mancat pe nerasuflate.

O noua tinuta pentru azi de la maratonul de poze de sambata trecuta, trepiedul... va aduceti aminte, nu? Poate v-am plictisit cu fundalul -sifonierul meu-, dar alt background mai ok nu am gasit in conditiile date, inca o tinuta pentru maine si am terminat. Daca ati observat si in celelalte poze lumina difera, cum s-a intunecat afara si pozele au patit acelasi lucru. Trecem peste partea tehnica si sa ma rezum strict la tinuta.

Materialele care au fost folosite de-a lungul timpului pentru realizarea dantelelor au variat de la in, matase, aur si argint, la bumbac sau fibre sintetice. Dantela indiferent unde a luat nastere, Venezia este  acceptata unanim  ca centrul acestui mestesug, aici s-a inceput realizarea modelelor in diferite culori. Despre cate feluri este si mai multe informatii din istoria dantelei gasiti aici  si aici .

Dupa o tinuta feminina , revin din nou la camasa cu inimi purtand-o de data asta intr-o maniera masculina. Cravata aceasta nu am mai purtat-o de mai bine de 10 ani. Daca nu ma inseala memoria purtam un pulover pe gat - helanca rosie de a mamei, cu parul lung, cravata si... eram intr-o cofetarie numita Stef alaturi de un barbat interesant. Eram pe punctul de a da jos camasa si sa trec la urmatoarea tinuta, cand am dat de palaria sotului si mi-am zis ca doar cravata mai lipseste si am o tinuta tomboy. Nu stiu altii, dar eu as fi iesit astfel intr-un club... petrecere sa fie si dans!!! Va las cu pozele:

“She would be half a planet away, floating in a turquoise sea, dancing by moonlight to flamenco guitar.”  -  Janet Fitch, White Oleander Tinuta de astazi este aparte fata de tot ceea ce am postat pana acum, planetele s-au asezat astfel incat fara nici o planificare in avans am ajuns la acest rezultat, nici prin gand nu mi-a trecut dansul flamenco si stilul sau pana cand nu am aranjat pozele. Prima poza a fost revelatoare, pozitia corpului, coafura, culorile! Rochia flamenco traditionala este din doua piese, top si fusta, in general cu buline si cu multe volane, mie insa imi plac rochiile mai mult de tipul acesta:

Trepiedul nu l-am gasit util pana cand am inceput sa-mi fac poze singura, nu intotdeauna am sotul disponibil si acum vreau si o telecomanda. Daca ieri ati vazut tinuta in culori neutre pentru astazi va prezint un outfit in culori pe placul inimii mele. Da, multe inimi si la exterior, camasa asta e superba! Ca sa ies cu ea din casa ar trebui un pulover calduros peste, esarfa tricotata purtata si in jurul capului si nelipsitele manusi.

Astazi vremea a fost cu adevarat frumoasa, cu soare din plin, asa ca dupa pranz am si iesit afara amanand putin postarea ce o aveam in plan pentru astazi, fara aparat... caci oricum eram infofolita. :)) Tinuta nu este de sezon, ci mai mult un exercitiu pentru la primavara, insa stiu ca prin unele tari vremea este mai buna si ar putea fi o inspiratie. Culori neutre, o tinuta casual, chic prin micile detalii, comoda in esenta. Sper sa va placa.

Au trecut aproape doua luni de cand nu v-am mai aratat o manichiura pe blog, cateva saptamani oricum le-am lasat libere, iar astazi va arat o manichiura bicolora pe verde si bleumarin folosind lacurile essence si SpaRitual. Au mai fost folosite si la alte manichiuri dar niciodata impreuna. Saptamana trecuta mi-as fi facut buline vesele, insa cand am deschis sertarul alta a fost soarta. Va las cu pozele:

Abia astept sa treaca timpul sa ies cu drag din casa, dar pana cand nu voi putea da jos "din cojoace" privesc de la geam, incerc sa-mi gasesc cheful de a scrie, idei imi vin, dar cu greu se leaga, acum sunt tup acum sunt zob. Cand a fost cel mai frig in Galati, zilele trecute, am gasit niste avize mai vechi in cutia postala si de nevoie am iesit afara. Insotita de fratele meu, am escaladat muntii de zapada, ma opream foarte des pentru ca batea vantul si ma lasa fara aer. Ce fashion... ce tinute, ca sa fiu cu moralul sus si eram... m-am machiat: fond de ten, rimel, blush si ruj mov. M-am infofolit foarte bine si tot simteam ca am capul sloi si o masca de gheata pe fata. Soarele era cu dinti, ma protejau ochelarii de lacrimare, dar ii simteam ca niste comprese de gheata pe nas si tample.

Inainte de a ne gandi ce vitamine contine si cat de bine sau rau ne fac alimentele pe care le punem in farfurie, mancam cu ochii, cu nasul, din pofta ce ne-o genereaza cele auzite. Stim in mare ce e bine, de ce trebuie sa ne ferim, care alimente putem sa le consumam cu moderatie, insa nu stiu cati dintre noi se gandesc atunci cand gatesc pentru cateva zile sau doar pentru masa pe care urmeaza sa o manance la "aportul de sanatate". Teoria ca teoria, dar practica ne omoara, se aplica si in acest segment al vietii.