Paltinis - Varful Cindrel - Paltinis si retur intr-o zi

Muntii Cindrel, numiti si Muntii Candrel, sunt situati in Carpatii Meridionali, au un relief glaciar cu varfuri in zona centrala de peste 2 000 m, cel mai inalt fiind varful cu nume omonim cu o altitudine de 2 244 m. Cuprinde caldari glaciare, dintre care cele mai importante sunt Iezerul Mare, Iezerul Mic, Gropata. Vegetatia este reprezentata de jneapan, afin, smardar. Este „una dintre cele mai importante regiuni pastorale“, pasunile intinse si izvoarele din Cindrel au dus la aparitia a numeroase stani. Daca va rataciti oamenii locului va pot ghida foarte bine.

Punctul de plecare e statiunea Paltinis (cea mai veche statiune montana din tara (1894) si in acelasi timp este si statiunea aflata la cea mai mare altitudine (1442m). ), statia inferioara a telescaunului. Fix pe partea dreapta aveti o harta/panou mare dupa care va puteti ghida, pe noi ne-a ajutat in plus un domn care era in zona. Plecam pe marcaj comun cruce rosie cu punct albastru spre Poiana Gaujoara. Se merge pe drum forestier apoi spre dreapta pana intalnim un parau. Unii se alimenteaza cu apa, altii se opresc doar pentru poze sau motiv bun de odihna.



Au fost momente cand dupa unele pante ma intrebam daca o sa reusesc sa merg pana la capat, incercam sa-mi pastrez o viteza constanta si dupa cateva "hopuri" simteam cum prind tot mai multa forta. Totul a fost gandit foarte bine si am inceput concediul cu cel mai lung traseu.

Padurea e atat de linistita, departe de civilizatie, zgomot, doar pasarele ciripind auzi in fundal. As fi zabovit minute bune intinsa pe iarba daca nu ne grabeam. Pamantul moale imbracat in muschi iti era mai mare dragul sa il calci. Cu cat ne afundam mai mult in padure descopeream tot mai multe ciuperci care mai de care mai mari, mai aratoase. Laurentiu avea grija sa nu ma ating de ele.

Incepem sa urcam usor, pe serpentine largi si pe o poteca lata. Ajungem in Poiana Gaujoara cam dupa o ora si jumatate de mers. Aici punctul albastru se desparte de poteca noastra mergind spre Poiana Muncel. Noi continuam pe cruce rosie urcam ceva mai accentuat pina ajungem in apropierea unei stane. Poiana e neasteptat de lunga. Grupul ce il depasisem mai devreme il asteptaram pentru a fi mai multi in caz de ne ataca cainii. Mai mult am fost latrati de la departare, prea putin bagati in seama.  Pe versanti sunt o gramada de culegatori de afine, turisti si oameni de-ai locului, zona cea mai frecventata de familii.

Ajungem si in Saua Batrana, respiram mai usurati, ba chiar se lasa si cu rasete din cauza zonei mlastinoase unde s-a vazut importanta bocancilor rezistenti la apa. Un pui mic de salamandra imi iesi in cale si atat i-a fost caci toti "paparazzi" au sarit care mai de care sa o prinda mai bine. Putin mai incolo gasim o sageata indicatoare. Urmeaza sa schimbam marcajul, avem de mers pe banda rosie.

Dupa Saua Serbanei am mai urcat si coborat cateva pante iar oboseala deja isi spunea cuvantul, unii doreau sa inainteze, grupul vesel ne depasise cu mult, doi din cinci doreau sa faca cale intoarsa. In plus cuvintele ciobanului de la stana se adeverise si norii de ploaie nu mai ocoleau.

Am facut poza de grup, am mancat rapid ce mai era si cu aparatele la adapost am marit pasul la vale. Am lasat in urma si Iezer si varf si tot, zgomotele din spate ne-au dat imboldul necesar de mai ca ai zice ca am luat-o la fuga. Noi fetele nici ca nu doream sa vedem ce avem pe urme, unii din baieti au scos aparatele... au urmat si pelerinele, am apelat intr-un final si la bete, nu-mi doream decat sa ajung intr-un loc unde sa ma intind. Si statul in sezut era un chin, culmea ca doar picioarele erau suferinde.

Ne-am tinut tare, ne-am depasit limitele si am reusit. Eu l-am simtit benefic, nu am regretat nici o clipa cu toate momentele "de a merge in maini" pentru a mai da ragaz picioarelor. Abia asteptam sa ajungem in camera sa ne relaxam, nu uitasem Sibiul cu toate ca la acel moment sansele erau foarte mici.

Cindrel pentru mine a fost mai mult un exercitiu de rezistenta, pentru frumusetea surprinsa de Ioan si multi alti calatori care au scris despre aceasta zona merita sa revin, insa intr-un ritm mai lent, cu popas in varf, dormit la cort sau in refugiu si savurand fiecare priveliste nu doar cateva afine la ceasul diminetii. Nu neaparat sa ajung in varf cat sa vad cu ochii mei frumusetea iezerelor pe care le-am ratat atat din cauza vremii cat si a oboselii si sa ascult povestile lui Nea Ilie. Stiu de la bunicul cat e de fain...

Informatii utile  

In zona exista trei Centre de Informare Turistica, deschise tot timpul anului (la Saliste, Cisnadie si Rasinari) si doua baze Salvamont (la Paltinis si Cisnadie).

Traseele de drumetie si de cicloturism sunt de dificultate medie, accesibile tot timpul anului: din localitati ale regiunii Marginimea Sibiului si din statiunea Paltinis de unde am plecat noi.
Masivul Cindrel, in intregime, a fost declarat Parc Natural si impreuna cu o parte din Muntii Sureanu si Lotru formeaza SIT „Natura 2000 Frumoasa, pentru harta si delimitarea lui intrati aici.

Surse: sibiu-turism.ro, www.sibiul.ro, Ioan Stoenica - Splendoarea de smarald din Cindrel, Romanian Tourism

Cazare:

Vila Edelweiss, 110 lei/noapte daca tin bine minte, mi-a placut. Are o bucatarie complet utilata, poti face si gratar afara sau mananci la restaurantele din zona. Noi o data la Hotel Paltinis si apoi in Sibiu.

6 camere duble. Mai multe detalii gasiti aici. Daca aveti intrebari, va raspund in comentarii.

Traseu

Paltinis - Poiana Gaujoara - Saua Batrana - Saua Serbanei - Iezerele Cindrelului - Vf. Cindrel si retur, timp estimativ 10-12h. 

  

Ca si Ciucasul in iunie, in luna mai, Cindrelul este acoperit cu un covor imens rozaliu de bujori de munte. Vi-l recomand! Pentru mai multe poze puteti vedea pe Facebook.

xoxo