Cazanele Dunarii

Cazanele sunt un sector din defileul Dunarii la trecerea prin Muntii Carpati. Cazanele Mari se incadreaza intre masivele Ciucarul Mare (pe teritoriul Romaniei) si Veliki Strbac (Serbia).

Cazanele Dunarii si masivele Ciucarul Mare & Ciucarul Mic fac parte din Parcul Natural Portile de Fier.

Dupa vizita la Chipul lui Decebal ne-am indreptat spre traseul ecoturistic Ciucarul Mare. Acces direct din DN 57, este marcat cu un triunghi galben pe arborii din imediata apropiere a potecii. Ne-am echipat corespunzator si la drum. Drumetia, sub umbrela padurii, este numai buna, era in jur de ora 11. A durat nitel drumul din Herculane, cu o scurta oprire in Orsova.

In aceasta perioada domina verdeata arbustilor in contrast cu coloristica florilor de munte si ne apropiam de ce e mai spectaculos. Pe parcursul traseului intalnim patru puncte de belvedere care iti incanta ochiul si-ti bucura sufletul, sunt locurile de unde poti admira Cazanele Mari si Veliki Strbac, de pe partea sarbeasca a Dunarii.

Echipamentul minim si lejer, am preferat pantaloni lungi pentru un plus de protectie atat UV cat si de vietatile de care ne ferim, o sapca, bocanci, apa si bete.

Gusterul, soparla de smarald, soparla verde, lacerta viridis, a fost prima vietate intalnita pe traseu. Si aici eram atentionati de prezenta viperelor asa ca nu ma puteam abate de la carare nesupravegheata.

ne apropiem de primul punct de belvedere

dansul fluturilor

sa trimitem si mamei...

hugs for everyone

Cei mai multi se opresc aici, cel putin drumul spre dreapta inecat in vegetatie inalta mie imi spune ca nu prea au trecut oameni pe aici. Betele folosite pe post de maceta ne-au deschis calea, pe potecile inguste treceam in viteza, priviti de departe cu siguranta eram caraghiosi. Punctului al doilea spunandu-i pas.

Multi preferand calea apei, insa fiecare optiune iti ofera o imagine si o satisfactie aparte.

In acest punct nu am zabovit prea mult fiind pe o portiune de stanca in aer.

Ne aflam la ultimul punct de belvedere, cel de deasupra bazinetului Dubova si aici am zabovit mai mult.

Am intalnit si o broasca testoasa sfioasa, cum am intors-o noi din drum...

Prin padure ne-am intalnit cu o batranica ce-si supraveghea vacile la pascut, ne-a povestit si despre vipere. "Cum le e norocul..."

Traseul pe Ciucarul Mare este un fel de circuit, doar o mica parte, la urcare si la coborare, fiind comuna.

Ca sa am ce tine minte, la coborare, cu bocanci cu tot, nici nu mai stiu daca aveam vreun bat, am alunecat urat oprindu-ma intr-un tufis tepos cu stanca. Cateva julituri la mana si ceafa, spatele mai putin, in fractiunea aia m-am gandit doar la spate si... aparat. Nimic grav, o amintire.

Pe terasa pensiunii Decebal ne-am potolit foamea, am stabilit ca lasam pe data viitoare celalalt traseu, portia de natura e insatiabila. As fi sarit in acea piscina cat ai spune peste, costumul de baie statea bine mersi in Herculane.

Mi-am promis ca ma voi intoarce in defileul Dunarii, pe apa nu am mai ajuns.

Si totusi ziua aceea nu s-a incheiat, dar despre urmatorul loc va povestesc alta data.

xoxo