[Cu lumea'n cap] Escapada prin muntii Ciucas in luna mai

     Totul a inceput de la nevoia de miscare din discutiile dintre barbati, probabil in pauzele de masa de la serviciu, unul cu experienta, daca nu vasta, cu multi ani de urcat pe munte in cautare de companioni, iar celalalt in cautare de informatii pentru echipamentul de alergat, cu muntii mai putin.

Stabilisera o iesire prin decembrie prin muntii Macin, al meu sot isi si cumparasera bocancii, dar conjunctura a facut sa astepte iesirea din iarna si asa dupa un sms primit am purces in achizitionarea alor mei. Acum eram luata si eu in calcul si se preconiza un grup mare.

Grupul s-a mai micsorat dar tot am fost multi, impresiile le gasiti aici; am mai repetat iesirea pe un alt traseu si asa i-am cunoscut mai bine si ne-am imprietenit cu cei care au dat tonul: Mircea si Andreea.

        Escapada prin muntii Ciucas nu a fost pusa la cale cu mult timp in urma, piedica fiind asteptarea aprobarii cererilor de concediu pentru prima saptamana a lui mai, vremea capricioasa. Stiam doar ca vrem sa iesim din casa si sa fie munte daca se poate. Ei voiau sa ne prezinte muntele lor de suflet: Ceahlaul, alte locatii nominalizate: Lacul Rosu, Lacul Sfanta Ana, pana si marea am luat-o in calcul.

Intr-o saptamana ne-am luat pelerine subtiri caci mai rezistente nu am gasit pe gustul nostru si uite asa s-a ajuns de am lasat santierul din casa pentru aerul de munte, ne-am facut cruci si am sperat ca vremea sa fie cat se poate de prietenoasa incat sa vedem si noi macar imprejurimile, dar inainte de toate sa ne distram si sa imbratisam situatia indiferent ce ne va oferi natura.

Rezumat (dar sper sa va placa si sa cititi jurnalul pe larg):

Am avut parte de soare, vant, nori, ceata, ploaie, ninsoare.

Bagaj pentru 4 zile: bocanci, geaca groasa de iarna, pantaloni vatuiti, fes, fular, manusi, maiouri si tricouri de schimb 3-4, sosete si lenjerie de schimb, jacheta polar, hanorac cu gluga, jacheta windproof/waterproof, pelerina, incarcatoare, baterii, aparate foto, o trusa mica makeup, produse de igiena.

Mancare: sandwichuri facute de acasa; am folosit sunca de curcan vitality - cris tim(fara e-uri si conservanti), branza si gogosari; o sana mare, un castravete fabio, covrigei cu mac boromir, snickers, un bax de sticle la jumatate de litru cu apa. Erau bune si cateva de doi litri, dar le-am umplut pe cele goale cu apa de la cabana.

Drumul cu masina: Galati - Braila - Ianca - Buzau - Bucov - Izvoarele - Cheia si retur

Cazati in prima noapte la hotel Zaganu apoi 2 nopti la cabana Varful Ciucas.

Traseu complet: Cabana Varful Ciucas – Varful Ciucas – Saua Tigailor – Cabana Varful Ciucas

Sambata dimineata am pornit la drum, nu inainte de a-mi lua de la farmacie ketonal forte pastilele pentru durerile de spate, calciu, vitamin C si claritine, ne gandeam sa poposim pe la Ploiesti sa intram in Decathlon dupa pelerine sanatoase, dar am renuntam pe parcurs si am scurtat drumul pe la Bucov. Cu oameni faini si muzica buna nu poti decat sa petreci timp frumos.

Ajunsi la cazare la hotel Zaganu ne-am si oprit la terasa pentru a da comanda pentru pranz: salata, ciorbe, ficatei de pui cu cartofi prajiti, am completat hartiile pentru sedere si cu rucsacurile in spinare am pornit spre primul traseu din acea zona, pe o portiune de drum folosind masina.

Chiar daca ne-am indreptat inspre nori din ce in ce mai gri, soarele isi mai facea din cand in cand prezenta si pana la sfarsitul zilei au fost prietenosi. Peisajul era de vis, verdele crud al padurilor si a ierbii, iar pasii ne erau condusi de dorinta de a ajunge pe muntele Rosu.

Am gasit cai, masini, alti iubitori de munte mergand pe jos. 

Flori...



... si suveniruri.



Incursiunea spre varful muntelui Rosu s-a oprit la poale, din pacate unul dintre noi, putea fi oricare, nu se simtea bine, am poposit cateva minute si apoi am coborat la cabana Muntele Rosu pentru o portie de clatite, trebuia si de papanasi dar au fost probleme la servire. Dupa ce am tras aer in piept am facut cale intoarsa pana la masina si ne-am intors la cazare...

... unde am gasit aceste pufosenii latratoare, unul ne-a oferit si un urlet ca de lup si se uitau curiosi, poate si doritori de a fi hraniti. Trebuia sa primeasca si ei o recompensa pentru pozat.

Am urcat sa ne facem comozi si sa ne relaxam sub apa de la dus, mai tarziu coborand pentru clatite, o bauta si o joaca: Catan. Cum ne-am intins prea mult cu mutarile pe plansa de joc am fost anuntati ca v-a trebui sa parasim restaurantul. Am pozat fiecare cum era pe pozitie, ne-am luat piesele nejucate in buzunare si am refacut si continuat jocul intr-una din camere pana tarziu.

Duminica dimineata am servit un ceai cald, niste sandwichuri si cu bagajele facute am fugit cu ele prin ploaie pana la masina.

Camera a fost ok de spatioasa, curata, paturi unite am mai intalnit, dar fiecare cu pledul sau nu. Privelistea o aveam spre caini si o anexa neterminata. Baia era slabut aprovizionata, mi-a placut sapunul cu nuca de cocos pentru maini, dar nu si cabina de dus prea ingusta... te loveai cu coatele de pereti. Un om supraponderal nu ar avea cum sa intre in ea, daramite sa mai inchida si usile, la camera prietenilor nostri geamul era lipsa. Se si intelege de ce. Pretul pe noapte, 100 lei. Nu as recomanda.

Lasam hotelul Zaganu in urma, povestim cum ne-a fost seara dupa ce am vazut cu totii in timpul partidei de Catan un paianjen "bine crescut" si ne bucuram si speram ca la urmatoarea cazare sa avem parte de vin fiert si sa mancam clatitele de acolo, recomandate de catre companionii de drum.

Oprim sa vedem muzeul prahovean Flori de Mina Cheia, din comuna Maneciu, cunoscut pentru piesele din colectia de flori de mina "Mihai Viteazu". In cele 22 de ferestre ale muzeului sunt expuse 300 de piese grupate cu informatii aferente afisate pe 14 panouri speciale cu date referitoare la geneza florilor de mina, scurt dictionar mineralogic, despre geometria cristalelor, cristalele analizate la microscop. Pe peretele din stanga de cum intri sunt si panouri despre arbustul rhododendron, cunoscut de localnici ca bujorul de munte sau smardarul, in toate formele si culorile existente din lume.

Cristale am mai vazut si in Galati la Feeria Cristalelor la Complexul Muzeal de Stiintele Naturii, dar si in Edinburgh la British Museum unde pe langa ametist ne-au fascinat multe alte exponate.

Pretul biletului a fost 3 lei de persoana, pentru foto si video sunt alte taxe extra. Program de vizitare: marti-duminica, 9.00-17.00.

De la fabrica de apa Keia, unde am parcat masina, am urcat cu o masina 4x4 trimisa de la cabana ca sa ne ia. Fara bagaje sau doar cu un rucsac in mod normal se poate urca pe jos. Pentru fiecare cursa pretul este de 15 lei de persoana.

Dupa completarea hartiilor si preluarea cheilor am servit masa. Am iesit putin pe ploaia marunta pe terasa, dupa ce caii nabadaiosi s-au retras am facut cateva ture prin curte cu urechile la clopoteii cailor ce pasteau in laterala cabanei. Am vrut sa ma dau in leagan dar era ud si dupa o serie de poze ne-am retras in camera pentru putina odihna.

Ce m-a uimit la aceasta cabana Varful Ciucas: usile camerelor libere larg deschise, nu mai spun de interiorul si exteriorul, decoratiunile, curatenia si spatiul mare din camere. Eram super incantati ca am gasit vin fiert, mancarea delicioasa. Si aici am jucat Catan si inca o partida la etaj, parca in seara aia am castigat si eu. Fiecare a castigat pe parcursul acestei vacante.

Cand ploaia se opri, chiar daca ceata era la ea acasa, am zbughit-o in grup afara pentru cat ne-o lasat natura si picioarele.

Eram la dus cand baietii stateau pe balcon cu ochii la stele, m-a chinuit putin talentul cantand cu castile in urechi cocotata in pat ca sa prind mai bine frecventa, apoi l-am provocat pe sot sa-si aduca aminte de coregrafia valsului pe care l-am avut la nunta. Ne-a iesit bine cateva scheme, dar cine se tavalea mai tarziu cu tot cu unguent pentru ca nu si-a luat pastila de la primele semne de durere. A fost o noapte grea, dupa papanasi, baie fierbinte si bere rece... la micul dejun a doua zi am ocolit tot ceea ce putea sa-mi faca rau si intr-un final a fost bine cu tot cu pastila salvatoare.

Lunea a venit cu zapada si noi priveam totul din cabana de la caldura, dupa ce s-a mai potolit din viscolit am scos capul din vizuina sa atingem neaua proaspata. Am dat cateva ture de curte rapid, poze, mai fugeam pe terasa pentru ca ochii mei imi lacrimau abundent (mascara rezista). Laurentiu in timpul asta facu un omulet de zapada: o foca dragalasa :)).

Se facu loc de mancare si asa cum am planuit noi doi cu o zi inainte am servit cu totii Specialitate Munteneasca – Platou Cald: bulz, ceafa de porc afumata, carnati de casa, scarita de porc afumata, pastrama de oaie, cartofi prajiti, mici, muraturi. Ce bune muraturi!

 “Love is a peaceful feeling, like a flower hugging a butterfly.” - Jarod Kintz

7 ani de inghet si dezghet, sapte ani de dragoste, de cand imi e sot si-i sunt sotie am sarbatorit.

Cu pace si dragoste... si canute de lut cu vin fiert! :)

"Beautiful and graceful, varied and enchanting, small but approachable, butterflies lead you to the sunny side of life. 
And everyone deserves a little sunshine". - Jeffrey Glassberg

Singurul accesoriu-bijuterie luat cu mine in aceasta vacanta a fost fluturasul auriu primit de la Giousouri,  un shop grecesc cu bijuterii lucrate manual infiintat in 1975, astazi condus de fiul initiatorilor. Face bijuterii de argint, de aur, dar si din pietre semi-pretioase intr-un atelier modern.



Colierul a venit ambalat intr-o cutie roz, presupun ca pandantivul din argint vine pe o sarma cu memorie, fiind rasucit in doua pentru a intra in cutie, la scoaterea lui a revenit la forma initiala. Arata pretios si jucaus prin dimensiunea maricica si imi place sa ofer tinutelor mele prin el romantism. De atunci l-am mai purtat de doua ori.

Pentru excursia asta prietenii nostri si-au luat la Catan extensia Navigatorii. Scenariul preferat a fost cel cu descoperirea de noi teritorii "Oceania", unele scenarii ne-au ridicat multe semne de intrebare.

 Marti baietii s-au trezit dis de dimineata, au imortalizat si rasaritul, am tras si noi fetele cu ochiul, dar si unul spre pat, mai tarziu eram jos la masa servind micul dejun avand rucsacurile aranjate si gentile aproape facute. Si acum imi aduc aminte cu placere de dulceata de afine.

Se anuntase vreme buna! 

Cum se deschisese la bucatarie am si coborat la masa, apoi am pornit la drum.

Cainele cel mai prietenos de la cabana, negru, ne-a insotit o bucata de drum...

... pana la lacul care din aceasta pozitie seamana cu o inima.

Putin mai sus de lac am dat de prima urma din zapada, a unui urs, de aici au inceput vocile noastre sa creasca in decibeli, in unii sa incolteasca frica. Ne-am propus sa stam uniti si sa ne facem simtita prezenta. Poze, poze, dar cu ochii in patru! Andreea si Laurentiu au fost vocea, eu mai mult am chitait pe langa ei, cand si cand. Cert era ca eram primii oameni care urcau dupa ninsoare.

Copacii incarcati de zapada si gheata incepeau sa se dezghete iar crengile lor miscau adesea. Ce splendoare, ce maretie, cata bucurie in suflet putea sa intre intr-un astfel de loc! In afara de fosnetul vegetatiei, a zapezii ce scartaia de sub bocanci, vocile noastre si pasarelele locului, linistea domnea! 

Traseul in general usor, aici fiind si zapada si gheata, a fost putin mai anevoios, am mai avut portiuni unde pamantul umed ne-a creat probleme, dar ne-am descurcat cu putina atentie. Ne anuntam unii pe altii de ceea ce intampinam.

Ne apropiam de varf!

Odata ajunsi in varf am facut rapid cateva poze in grup, sunt pe la Mircea, cei care au transpirat s-au lasat putin mai in jos pentru a se schimba si am grabit pasul mai apoi datorita norului negru ce parea sa vina inspre noi.

Aici ne-a dat putin palpitatii, am coborat alert pana ce norii au luat alta directie si soarele ni se arata. La un moment dat am alunecat pe pamantul moale cazand intr-un genunchi, incident fara urmari, doar o durere de mica intensitate. Pe parcursul drumului mi-am schimbat si eu geaca. Poze in stanga, poze in dreapta, cum te invarti tot vezi altceva, asemanari, presupuneri, joc pe care eu si Laurentiu ne place sa-l jucam.

Am dat peste o pajiste arsa si cativa arbusti de rhododendron ce in iunie vor inflori. Stancile acestea au strans cele mai multe asemanari: femeie ce-si tine pruncul cu desaga in spate, oameni-elefanti, papusi matroska. Sunt curioasa, voi cu ce sau cine le asemuiti?

Cea de mai jos pentru noi striga... nemaipomenite forme a mai cladit natura. Sotul meu spunea: parca a venit cineva si a turnat beton. Eram incantati ca norii s-au indepartat din zare si ne-au permis sa vedem tinuturile de acolo.

"Orice splendoare, ma doare,
Ma doare aceasta floare,
Si frumusetea ta, si frumusetea ta. "

 "Merg pe pamant,
Si sunt ca vioara,
Toate-mi parca sunt... prima oara
Ca un copil,
Astept dimineata,
Pana la lacrimi,
Mi-e draga viata. "

Versurile Anastasiei Lazariuc parca spune mai multe decat ceea ce eu vreau sa exprim aici. De acum eram aproape de cabana, unii infometati, altii au mancat niste covrigei si nici cu ursul nu ne-a fost dat sa ne intalnim, slava Domnului! :)

Ajunsi in camera ne-am pregatit de plecare, am mancat si ne-am luat cu noi si niste carnati afumati de gatit si sunca de casa. Soferul care ne-a condus pana jos ne-a linistit ca naravasii cai sunt doar jucausi si chiar mananca paine de regula din mana turistilor. Eu as fi vrut sa calaresc sau macar sa fac cateva poze pe ei. Masina in care ne-am urcat era mai buna decat precedenta, avea inele de care sa ma agat... si suspensiile mai bune. Incet se indeparta de cabana si eu cu ochii la cai si caii cu privirea spre masina, inca un motiv sa ne intoarcem. 

Pretul la cabana Varful Ciucas pe noapte a fost pentru weekend 140 de lei si pentru timpul saptamanii 120 lei, cu mic dejun inclus. Micul dejun (in valoare de 15 lei) este consistent si ai la alegere din cinci variante. O singura data nu ne-a placut cum au facut papanasii, erau niste inspectori pe cap si i-au cam uitat: necrescuti si prea prajiti, in rest am avut parte de o servire buna, mancare buna, curatenie, o baie incapatoare (perie de curatat bocancii, limba de pantofi haioasa) si caldura in camera ce facea pijamalele inutile.

De sus se facu tacere, jos am transferat bagajele, am impartit cate un snickers si cu muzica ne indepartam de locul care ne-a oferit relaxare, distractie, incantare si multe amintiri de suflet! La un moment dat am adormit, eu si Laurentiu, trezindu-ne mai tarziu Mircea si-a dat seama ca CD-ul cu Michael Jackson nu a fost pus si ne-a mai animat putin.  Cum am nimerit iarasi bariera pentru ca treceau trenuri de marfa in dreptul unor lanuri de rapita am fugit sa mi se faca cateva poze.

Cam aici se incheie sirul povestii, sper ca v-a placut si daca aveti nevoie de detalii, completari, corectari, va rog sa le lasati in comentarii.

Peace and love!
xoxo