[Cu lumea'n cap] Pietrele Doamnei din situl Rarau-Giumalau

,, ... cand veti coti spre apus, catre tinuturile paduroase ce se ridica in zare, catre patria de demult a bourilor, atunci, pe masura ce va veti afunda intr-o lume de legenda si de miresme foarte tari ale trecutului, muntele acesta se va ridica tot mai sus iar numele lui il veti auzi tot mai des... Soarele rasare sau apune pe Rarau, norii se aduna sau se imprastie pe Rarau, Moldova si Bistrita curg de o parte si de cealalta a Raraului, turmele urca sau coboara de pe Rarau." - Geo Bogza

Toate povestile legate de Pietrele Doamnei au un punct comun, acela al unei comori, cea ingropata de domnita Elena a lui Petru Rares, domnitorul Moldovei, pentru a o proteja in fata atacurilor turcilor.

Muntii Rarau-Giumalau fac parte din Muntii Bucovinei, situati in nordul Carpatilor Orientali, in bazinele hidrografice superioare ale Moldovei si Bistritei.

Masivul Rarau adaposteste in partea nordica una din cele mai interesante forme geologice din lantul Carpatilor Orientali, cunoscuta sub numele de Pietrele Doamnei. Peisajul zonei este unul natural, care in mare masura si-a pastrat salbaticia, este relativ izolat, putin locuit, fapt ce a permis pastrarea biodiversitatii.

Pietrele Doamnei sunt din calcare recifale cretacice, ca de altfel si cele in care se afla Pestera Liliecilor, ambele fac parte din situl Rarau-Giumalau. Ca inaltime Pietrele Doamnei ating altitudinea de 1.647 metri iar varful cel mai înalt al masivului are 1.651 metri.

Plecand din Sadova si apropiindu-ne de Pojorata, am admirat peisajul si unul dintre cele mai importante drumuri turistice din muntii Moldovei: Transraraul, proaspat refacut, unde se circula cu viteza maxima de 30 de km/h. Cai de acces spre Pietrele Doamnei sunt mai multe si nu aveti cum va pierde.

Am oprit de cateva ori pe drum pentru peisaj si poze. 

Am ajuns la cabana, am parcat masina cu greu, pentru ca era foarte aglomerat coborand cu mult mai jos de ea. Era amuzant cum in ce hal isi puteau unii sa-si lese masina doar de dragul de a nu merge prea mult pe jos. Revenind la cabana, de acolo am pornit spre Pietrele Doamnei, urmarind indicatorul cruce albastra.

Deschis turistilor fara taxa de vizitare.

Inedit: ninsoare cazuta pe timp de vara, in zilele de 21–22 Iunie 1910.

Campanula carpathica - clopoteii.

Gasim aici calcare masive cu incrustatii de corali, amoniti si alge marine,
elemente care formau vechi recifuri ce au crescut in marea cretacica,
acum 140 milioane de ani - vezi si in colaj.

Ion Nemes a descoperit doua specii noi de fluturi mici:
Cnephasia articolana si Chlorochysta cotrata.

Trebuie sa aveti incaltaminte buna, traseul este destul de dificil
parcurgand zone foarte stancoase si periculoase.

Dupa circa 30 minute am ajuns la baza Pietrelor Doamnei, ne-am continuat traseul inconjurandu-le si incercand sa ajungem cat mai sus. Am reusit sa escaladam mare parte din stanci, dar nu sus de tot pentru ca ne-ar fi trebuit echipament special pentru asta. Traseul nostru a fost unul circular, timpul a fost cam de doua ore, dar cu dese opriri pentru a admira privelistea si a face poze. Pe alocuri am simtit nevoia sa marim pasul din cauza grupurilor care veneau sa-si etaleze printre altele poseta, burta de bere, nevasta, euro-ii (100 de euro dorea "Gigel" ca sa apara in poza noastra, sigur era pe lista noastra de  "obiective"). Cel putin mi-a placut cooperarea si intrajutorarea la coborare, incet invata si ei.

Dupa coborare am urcat pe o coasta - vezi prima poza - unde am zabovit putin pentru o gustare, dar sa ne si tragem sufletul dupa o incercare de ocolire a unor vite, in care boul era cu ochii pe noi. Am vorbit cu cei de'acasa si apoi ne-am despartit pentru ca o parte din grup sa ajunga pe varful Rarau in timp ce ceilalti cu o masina sa se indrepte catre parcare. Cati scaieti am mai strans pe panta aia, dar am si admirat plantele pline de polen si insectele cum se scaldau in ele. Colegii cu obiectivele potrivite au facut niste poze concludente.

Privelistea spre alte culmi in mare parte a fost obturata de plapuma deasa de nori pe varful Rarau, ne-am bucurat ca nu ne-au vizitat cainii de la stana din imprejurimi, dar si ca jandarmii au venit la apel pentru a scutura pe cativa care au confundat muntele cu curtea casei lor unde isi fac gratarul si muzica este la maxim.

De la parcarea de la cabana urmind spre vest o poteca printre brazi, ajungem si la stanca Piatra Soimului, unde se afla un loc amenajat cu banci si imprejmuire metalica, o belvedere asupra Giumalaului si Vaii Moldovei. Un traseu foarte scurt, am zabovit foarte putin fiind impinsi de foame inapoi in Sadova. Ultima zi cu care am incheiat vacanta noastra din august. A doua zi a fost mancata de timpul necesar intoarcerii acasa, ca ne-am oprit prin unele locuri veti citi mai multe intr-o alta postare.

 Pentru informare:

Din imprejurimi:

Posibil ca aceasta melodie: Canta cucu-n Bucovina cantata de Grigore Lese sa o mai fi ales pentru rubrica meloman pentru o zi. Zilele acestea am ascultat mai multa muzica populara.

xoxo