NU violentei !

Nu m-am facut inca bine, sunt inca racita, dar cel putin nu mai am stare de somnolenta si febra. De cand am citit despre aceasta campanie mi-a stat gandul numai la ea, m-a tulburat putin si astazi am gasit puterea sa scriu si eu.

Tin si nu mai tin minte.. ca aveam probleme cu "n", foi repetat rupte si pintre lacrimi rescriam la caligrafie. Nu mai stiu in ce alte conjuncturi mancam bataie cu furtunul masinii albalux. Au ramas farame de amintiri care pe mine nu ma mai dor, insa pe altii da, ii pot schimba complet, in rau. Sufletul meu a fost mutilat in alte feluri pe care nu le pot povesti, cel putin nu astazi, de aceea se spune ca trebuie sa ai grija de nevoile copilului tau.

Viata de parinte este foarte grea, cumva am fost pe acolo, copil mare fiind am avut sarcina sa educ un altul si sa ma interpun in fata adevaratului tata. Am fost leoaica, l-am aparat asa cum un adevarat parinte ar trebui sa-si ocroteasca puiul, de patima alcoolului, de conceptii gresite si de frustrari lucide, cat am putut. La 8 ani ai lui a trebuit sa aleg intre sanatatea mea mentala si fizica, caci inevitabil isi pusese amprenta si sa plec sau sa raman, dar nu voiam sa ajung ca mama ingropata de suparare. Ma simteam la limita.

Cred ca am luat decizia cea mai buna si sa am grija de el de la departare. Stiu ca nu i-a fost bine, legal nu puteam face nimic, legile din Romania nu iti permite sa fie decazut din drepturile parintesti un parinte ca acesta, sa-l forteze sa plateasca pentru minor in continuare pentru cresterea lui si sa lase pe ceilalti frati sa se ocupe de el in casa parinteasca. Parca eram orfani dar aveam calaul cu noi. Cand as fi putut sa-l adopt m-am lovit de o alta problema, aceea ca trebuie sa existe o diferenta de cel putin 18 ani pentru a putea adopta un frate pe altul, iar pe cel mare nu puteam conta.
 

Despre violenta impotriva copiilor: verbala, fizica sau emotionala, despre ochii tristi ai copiilor cu sau fara parinti, despre prea multele, cazuri de abuz in mod repetat, abandon, nepasare si violenta impotriva copiilor s-a scris si se va mai scrie. Este un subiect delicat, dureros, dar sta in datoria noastra civica sa-l facem auzit.
Campania celor de la salvati copiii numita “copii fara etichete” la care s-a alaturat si blogalinitiative este doar un pas si sunt atatea trepte pana sus si in nici un caz imposibil de urcat. Puterea dorintei invinge, puterea multimii invinge!

Eu spun NU violentei impotriva copiilor, nu impotriva oricarui om.