Treceți la conținutul principal

NU violentei !

Nu m-am facut inca bine, sunt inca racita, dar cel putin nu mai am stare de somnolenta si febra. De cand am citit despre aceasta campanie mi-a stat gandul numai la ea, m-a tulburat putin si astazi am gasit puterea sa scriu si eu.

Tin si nu mai tin minte.. ca aveam probleme cu "n", foi repetat rupte si pintre lacrimi rescriam la caligrafie. Nu mai stiu in ce alte conjuncturi mancam bataie cu furtunul masinii albalux. Au ramas farame de amintiri care pe mine nu ma mai dor, insa pe altii da, ii pot schimba complet, in rau. Sufletul meu a fost mutilat in alte feluri pe care nu le pot povesti, cel putin nu astazi, de aceea se spune ca trebuie sa ai grija de nevoile copilului tau.
Viata de parinte este foarte grea, cumva am fost pe acolo, copil mare fiind am avut sarcina sa educ un altul si sa ma interpun in fata adevaratului tata. Am fost leoaica, l-am aparat asa cum un adevarat parinte ar trebui sa-si ocroteasca puiul, de patima alcoolului, de conceptii gresite si de frustrari lucide, cat am putut. La 8 ani ai lui a trebuit sa aleg intre sanatatea mea mentala si fizica, caci inevitabil isi pusese amprenta si sa plec sau sa raman, dar nu voiam sa ajung ca mama ingropata de suparare. Ma simteam la limita.
Cred ca am luat decizia cea mai buna si sa am grija de el de la departare. Stiu ca nu i-a fost bine, legal nu puteam face nimic, legile din Romania nu iti permite sa fie decazut din drepturile parintesti un parinte ca acesta, sa-l forteze sa plateasca pentru minor in continuare pentru cresterea lui si sa lase pe ceilalti frati sa se ocupe de el in casa parinteasca. Parca eram orfani dar aveam calaul cu noi. Cand as fi putut sa-l adopt m-am lovit de o alta problema, aceea ca trebuie sa existe o diferenta de cel putin 18 ani pentru a putea adopta un frate pe altul, iar pe cel mare nu puteam conta.
 

Despre violenta impotriva copiilor: verbala, fizica sau emotionala, despre ochii tristi ai copiilor cu sau fara parinti, despre prea multele, cazuri de abuz in mod repetat, abandon, nepasare si violenta impotriva copiilor s-a scris si se va mai scrie. Este un subiect delicat, dureros, dar sta in datoria noastra civica sa-l facem auzit.
Campania celor de la salvati copiii numita “copii fara etichete” la care s-a alaturat si blogalinitiative este doar un pas si sunt atatea trepte pana sus si in nici un caz imposibil de urcat. Puterea dorintei invinge, puterea multimii invinge!
Eu spun NU violentei impotriva copiilor, nu impotriva oricarui om.
Copiii fara etichete

Comentarii

  1. De ce să folosim violenţa când avem marea putere de a ne exprima cuvinte?

    O întrebare atât de simplă, dar la care foarte mulţi sunt incapabili să dea un răspuns. De ce?

    Sună dur, dar sunt handicapaţi din punct de vedere sufletesc. Dumnezeu are grijă de noi toţi şi după fiecare faptă este şi răsplată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unii nu se pot impune(frumos) prin cuvinte, nu au rabdare, nu ii duc capul, prin urmare iata de ce nu merita sa fie parinti.

      Ștergere
  2. Mi-au dat lacrimile... te imbratisez cald si te admir pentru puterea pe care o ai!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu tristețe am citit rândurile tale. Și eu mă declar împotriva violenței dosmetice, deși sunt de părere că uneori o palmă este meritată și poate schimba în bine conduita unui copi. Eu am primit vreo două palme de la tatăl meu în adolescență, când sărisem practic calul și de-atunci parcă mi-am venit în fire. Dar bătaia dată doar de dragul de a arăta cine-i șeful în familie mi se pare inutilă și vinovată de prea multe drame.
    Aurora

    RăspundețiȘtergere
  4. Of Mihaela, imi pare tare rau ca ai trecut prin atatea. Nu inteleg unde incape atata putere intr-un om atat de mic. Sper ca acum sunteti toti bine. Te pup si te imbratisez si spun si eu NU violentei de orice fel.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu spun nu violentei si te inteleg foarte bine.
    Cunosc cazuri ale unor oameni apropiati mie care se complac in situatie si o accepta...Eu spun NU!
    Te felicit pentru articol. Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, e parte din viata mea oricat incerc sa o uit.
      te pup

      Ștergere
  6. Eu am vazut la fiica mea ca o pedeapsa non-violenta face cat 10 palme la fund. Copiii raspund mai bine la interzicerea televizorului, calculatorului etc. Pe mine ma pedepseau ai mei interzicandu-mi sa ies din curte. Simteam ca mor cand imi vedeam prietenii pe strada si eu eram la inchisoare. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) pe pedepse non-violente si eu mergeam, intr-un fel trebuia sa temperez comportamentul lui si receptiona mai repede si intelegea, lucru ce nu se intampla la o bataie cu sipca de lemn.. :(

      Ștergere
  7. Great post and words!!!!!
    Have a nice week!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. :( e un subiect ce pare ca nu se va termina niciodata. cand eram mica nici nu puteam sa-mi inchipui cum e sa traiesti intr-o astfel de atmosfera, dar, dupa ce am crescut, am aflat ca sunt o multime de astfel de cazuri :(. si unele mai aproape decat imi inchipuiam.

    RăspundețiȘtergere
  9. M-a impresionat articolul! M-a intristat gandul ca ai fost nevoita sa treci prin atatea incercari...
    Te felicit pentru initiativa si te sustin neconditionat!

    Spun Nu intr-un glas cu tine, cu fermitate!
    Te imbratisez, draga mea!

    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, ma bucura tare mult sa vad ca sunteti langa mine!

      Ștergere
  10. Duamni Mihaela.. nici nu m-am gandit vreo clipa ca un om asa dulce ca tine poate ascunde un trecut trist. :( imi pare rau. Altceva nici nu stiu ce as putea sa spun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am trecut prin multe, zambesc mai putin, dar inca zambesc. Inca mai pot sa multumesc Cerului ca exist.
      Multumesc!

      Ștergere
  11. Violenta poate mutila un suflet de copil intr-un mod irecuperabil, sunt clipe de cosmar pe care unii nu le pot uita niciodata.
    Te sustin in lupta contra violentei si te felicit pt articol.
    Sper ca ranile sufletesti sa se vindece/atenueze in timp.

    RăspundețiȘtergere
  12. Trista poveste. Esti o invingatoare, asta e tot ce conteaza. Viata ne incearca , de multe ori, cateodata prea dur..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uneori ma intreb care e scopul, unii scapa nepedepsiti, cel putin pe lumea asta..
      Multumesc!

      Ștergere
  13. Nu stiu de ce dar cumva am intuit ca ai trecut prin multe incercari , fara insa sa-mi imaginez ca au fost atat de dramatice. Cuvintele sunt de prisos si sper doar sa ajungi intr-un moment in care sa nu te mai marcheze atat de tare, desi este greu de imaginat cum si cand se poate intampla...Ca mama condamn violenta si nici nu vreau sa-mi imaginez ca mai exista astfel de caractere! Te pup si iti doresc puterea de a fi impacata si fericita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am mai vorbit intr-un fel despre asta, vad ca ai retinut si iti multumesc pentru cuvintele tale!
      Uneori te mai izbesti de cate ceva care iti aduce aminte dar te bucuri ca nu mai doare asa tare, nu te mai sfasie. :)

      Ștergere
  14. Esti o fata foarte puternica!
    M-am infiorat toata numai la gandul ca ai putut trece prin asa ceva..Din pacate, pedepse corporale am primit si eu, ca orice copil din generatia mea, cred.
    Ma gandesc de multe ori ca poate sistemul ii facea sa fie asa pe parinti, sau propria lor copilarie, care e clar ca avea la baza aceleasi traume si atunci mai ca-mi vine sa-i iert, desi...
    Ma bucur ca ai alaturi un suflet ca al sotului tau, sa te protejeze de acum inainte de tot ce vine rau din exterior.
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vazut ca la suparare multi au pornirile acestea, cred ca totul se rezolva prin bataie, cred ca au nevoie de niste exercitii de respiratie. Uita sa mai si gandeasca. Am vorbit ironic, nitel, dar nici nu mai stii cum sa le-o spui.

      Da inteleg ca pot avea porniri, ca au fost si ei la randul lor asupriti, dar zau daca ai urat acel lucru te straduiesti sa nu fii si tu ca ei. Sa cauti o alta cale, sa lucrezi la temperament, sa ceri ajutorul, ba chiar sa ceri mai multa intelegere ca lucrurile sa mearga frumos impreuna.
      Ar fi minunat!

      Iti multumesc Bianca. :)

      Ștergere
    2. Ai dreptate in tot ceea ce spui...Mi-am dorit mereu sa inteleg de ce prima reactie era manifestarea aceasta violenta, inainte chiar de a lasa pe celalalt sa dea macar o explicatie.. nu am gasit raspunsul nici in ziua de azi.
      Atat imi doresc, sa fiu eu echilibrata astfel incat macar copiii mei sa nu traiasca sa-si aminteasca de momente dintr'acestea vreodata si sa ma intrebe cand or fi mari ce aveam impotriva lor.

      Ștergere
  15. Cum se spune, totul este bine când se termină cu bine, nu? Din fericire acum eşti în compania cuiva care chiar pare să te facă fericită. Ceea ce nu pot decât să spre că va fi viaţa ta de acum, fericită.

    Te înţeleg în unele aspecte pentru că am fost şi eu am crescut într-un mediu care nu a fost mereu împodobit cu puf şi zâmbete. Dar de efectele alcoolului în familie nu cred că se mai miră nimeni.


    Numai bine îţi doresc! Mai ales din punctul de vedere al sănătăţii. Se pare că în Galaţi răceala se manifestă la capacitate maximă.

    Îmbrăţişări

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se straduieste sa ma faca fericita si eu la fel pe el si sa nu las trecutul sa ne umbreasca fericirea, se mai intampla si lucruri neprevazute, cu intelegere trecem peste.

      Multumesc frumos, da, gripa a pus stapanire pe noi. Biata mama(soacra)e in spital de la racelile repetate si in conditia ei.

      Ștergere
  16. Have a beautiful day!
    http://blog.diamondsanddust.co.za/

    RăspundețiȘtergere
  17. hi thank you for following.. I am following you as well via gfc and bloglovin :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Emotionant articol, iar tu, Mihaela, esti o tanara extrem de curajoasa. Iti doresc sa gasesti intotdeauna puterea de a trece cu bine peste incercarile vietii. Detest violenta, nu suport nici macar sa ma uit la anumite sporturi (cum ar fi de exemplu boxul). Daramite violenta de orice tip impotriva copiilor. Problemele mari ca adult provin din traumele copilariei. De la varste fragede incepe formarea caracterului si a personalitatii care sunt influentate decisiv de astfel de manifestari brutale. Unii nu-si revin nciodata, sechelele raman acolo, bine ascunse, dar cu repercusiuni greu de imaginat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. So true!
      Nice, nici eu nu pot privi la box, nu-mi plac nici incaierarile din joaca, nu inteleg cum unii se pot distra lovindu-se. Iti multumesc!

      Ștergere
  19. Dormeam iepureste, un scaun in usa ma ajuta sa aud. Cu toate ca tremuram toata, inclusiv vocea, Dumnezeu iti da putere. Atunci nu ma vedeam curajoasa, eram nevoita sa supravietuiesc.
    Asadar voi cei ce sunteti in situatii similare luptati cu cuvantul, aparati-va, cereti ajutorul!

    Viata este frumoasa, nu ai nevoie de machiaj, zeci de rochii, sute de prieteni, sa fii populara, nu trebuie sa fii perfecta, frumoasa, nu conteaza kilogramele, nu conteaza sa ai multi bani, jucarii. O inima deschisa, un suflet liber, vointa, o minte si maini dornice de a cladi un viitor, sa te multumesti intai cu ceea ce ai si sa faci mai mult, mai bine, dar intotdeauna sa ai linistea sufleteasca.

    RăspundețiȘtergere
  20. Si eu spun nu violentei de orice fel.
    Dar atunci cand sunt implicati copiii este inuman, grotesc, tragic pentru ca personalitatea si caracterul au mult de suferit

    RăspundețiȘtergere
  21. Vreau sa cred ca oamenii si-au mai domolit instinctele, ca nu mai bat copiii ca altadata, cand se spunea ca "bataia e rupta din rai". De cate ori auzeam expresia asta spuneam ca vreau in iad, ca nu poate fi mai rau... :((

    RăspundețiȘtergere
  22. Iata un subiect care aduce la suprafata amintiri...Poate voi scrie si eu despre asta pe blogul meu.Cert este ca fiecare simte astfel de experiente in felul sau iar urmarile sunt pe viata...

    Pot sa spun ca m-am cutremurat la acest articol si momentan nu pot scrie mai mult dar ai toata sustinerea mea si intelegerea.
    Imi pare rau ca ai trecut si tu prin asa ceva si ma tin tare sa nu plang,am plans destul in trecut...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Thank you for your visit and sharing your thoughts. xoxo

Orice parere cu bun simt este binevenita!

1001cosmetice

1001cosmetice.ro%20

Postări populare de pe acest blog

Din lumea necuvantatoarelor

     De-a lungul timpului am avut in grija doar pisici si pesti. Pestii mi s-au parut cei mai sensibili, daca mediul in care traiesc nu este unul echilibrat apar boli, devin apatici. Alimentatia este foarte importanta si am mai scris despre asta , este importanta indiferent ca vorbim de oameni sau de animale, iar astazi va invit sa cititi povestea Oanei si animalutelor ei pe care am rugat-o sa ne impartaseasca din experienta sa cu cititorii blogului.  Toto, Oachi Mara si Porto        Ei bine, am animăluțe de când mă știu, mai exact de pe la 4 ani și îmi petreceam timpul î n casa cu curte a bunicilor mei din Galați. Încă de pe atunci (când nu exista mâncarea granule sau umedă specială pentru animale) existau formule sănătoase de hrană gătită pentru câini și pisici, care culmea trăiau sănătoși ani mulți, cățeii chiar până la 20-21 de ani. Un singur lucru mi-a spus atunci bunicul, v ă z â ndu-m ă că dau bomboane cățeilor din curte: Nu dulciuri! Niciodată! Sunt otravă

Thank you Michael Bolton for a great show!

2013 mi-a adus multe lucruri bune, pe cele rele vreau sa le dau uitarii, iar la un sfarsit de an exceptional nici nu mi-am imaginat de asemenea amploare. Vazusem cu cel putin o luna inainte ca va participa la Revelionul din aer liber Michael Bolton in Galati cu sprijinul primariei. Mi-am zis ca e o farsa. Nu stabilisem nimic pentru Revelion, voiam doar sa fiu cu sotul meu, sa dansam, sa am parte de liniste... si am avut! Am fost atat de... incat nu am cuvinte, completati voi! Poate pentru ca sunt racita si am dureri crunte de cap, poate ca acea senzatie nici nu poate fi descrisa in cuvinte. Am dansat, am aplaudat, am ovationat. Sufletul meu a fost hranit! Atat pot spune!

Basca, papion si paiete

In Londra am purtat buline, ieri am scos fusta la pozat, iarna stiti ca nu renunt la culori asa ca iata inca o tinuta in stilul meu caracteristic.  Fusesem anuntata ca vom avea parte de soare, mai cald teoretic, practic puteam raci cu propriile maini o sticla de bere insa nu imi era frig incat sa dau bir cu fugitii. Ne-am si distrat. O helanca gri din lana cu fusta conica verde din paiete insir pe pat, ma gandesc la jacheta neagra din imitatie de piele insa blazerul reiat il gasesc mai potrivit, urmeaza papionul, basca si in final geanta si cizmele. Gavroche style, glamour. Eu m-as prezenta asa la birou. Machiajul ochilor mi-a luat timp cel mai mult.