Escapada de weekend si cel mai bun peste de la White Horse

“A cunoaste frumusetile cu care a fost daruita tara ta, muntii, codrii, apele, peisagiile, precum si monumentele istorice de care e legata toata vieata trecuta a neamului, monumentele presarate pe tot intinsul mosiei de evlavia, de biruintele si de toate trecutele izbanzi voievodale, este nu numai o nevoie imperioasa de imbaiere in frumos dar este si o necesitate cultural-nationala de prim ordin.

A face pe straini sa ne cunoasca tara, cu toate splendorile ei, cu admirabilul ei popor, atat de bogat daruit de Dumnezeu cu ceea ce se numeste spirit artistic, este, de asemenea, o mare datorie, careia trebuie sa-I raspunda atat Statul, cat si particularii.” - Ion Pasarica, Frumusetile naturale  ale Banatului

In cautarile mele unei posibile calatorii alaturi de nasii nostri, la munte, am descoperit ca zona Rasnovului e mai ofertanta decat o stiam. Prin Rasnov am trecut de cateva ori, vazusem cetatea de la departare si facea parte dintre obiectivele dorite, nu insa si Dino Parc, asa ca am sapat si mai mult si pe langa niste trasee montane spre cabane si varfuri am gasit cateva pesteri si Cheile Rasnoavei. Un cadru natural pentru practicarea sporturilor montane (alpinism, escalada, zbor cu moto parapanta, tiroliana, via ferrata, rapel, bungee jumping), beneficiind de amenajari si dotari specifice, cu acces facil si unitati de cazare in imediata vecinatate.

Ceea ce imi atrasese atentia au fost via ferrata si tiroliana. Despre tiroliana probabil multi stiu: este o tehnica alpina ce presupune traversarea a unei sau a mai multor zone de abrupt, fiind un sistem de corzi statice sau de cabluri.

Via Ferratta in schimb se parcurge impreuna cu alpinisti profesionisti. In Cheile Rasnoavei te poarta pe portiuni verticale si pe un traverseu expus, pana la 140 de metri inaltime. Este destinata celor cu o conditie fizica buna si moral excelent. Traseul parcurge aproximativ 400 m de perete si este situat pe partea sudica a cheilor. Durata medie a acestuia este de 30-45 de minute. Aceasta activitate  nu presupune calitati de catarator, dar presupune un efort sustinut, concentrare, motivare. - sursa: cheile-rasnoavei.eu

Asa ca in septembrie primesc provocare din partea sotului sa organizez o escapada de weekend. Ne gandim si la prieteni. Se aprinde beculetul pentru Rasnov, verific distantele prin google maps, ma gandesc si la Canionul 7 Scari si tot cautand informatii despre cat dureaza dau de un altul: Canionul Tamina. E mai mic, e bine, e mai periculos, aaa..mm sa mai vedem, mi-am spus. Articolele erau mai vechi, intre timp au mai avut loc niste imbunatatiri: da, ramane! Dupa ce trimit posibilele activitati, rutele, caut locuri libere pentru cazare. Prima zi se scursese, fac un top pentru a-mi fi mai usor sa sun la fiecare si intr-un final gasesc si cazarea. Treburile astea ma slabesc de energie mai ceva ca un traseu montan.

Prima zi

Inca nu se luminase de ziua si noi eram deja pe drum. Am luat-o prin Ianca, Buzau, Ploiesti, Comarnic unde evident era trafic aglomerat. In Zona Predeal foamea atingea cote serioase asa ca am oprit masina in dreptul Pensiunii restaurant White Horse, fiind in vale, sa cautam pe partea dreapta ceva deschis, ne-am intors, am traversat strada si am coborat. Pana la intrare te cam prafuiesti, cu masina e ok. Spatiul de parcare e generos. Pranzul inca nu se servea, sotul meu spunandu-si oful l-a facut pe domn sa gaseasca o solutie. Asa ca nu am asteptat mult si ne-am saturat cu ciorbe si ceva proteina: porc, pui, peste. Bune toate, dar peste asa gustos nu am mai mancat. Am gustat fiecare. Cel care servise era chiar patronul. Suna ca o reclama, dar nu e, ne-a placut de la muzica in surdina, curatenie, atentie si discretie. Preturi decente.

Canionul Tamina

Drumul l-am continuat pana in Timisu de Sus, ni s-a mai alaturat o masina si de la iesire se reduce viteza pentru a vedea parcarea de langa bariera, putin mai in fata e un camping si noi acolo am oprit. Daca nu vedeti bariera nu opriti, exista aproape de iesire o mica parcare si un panou de atentionare pentru cei cu corturi despre ursi. Noi acolo ne-am pus bocancii, am pierdut cateva minute in care mai tot timpul le spuneam ca nu pare sa fie drumul bun, in loc sa ne avantam in padure, drumul forestier ducea catre o deschidere mare si vile in capat.

De la bariera intram repede in padure, alegem traseu prin padure mai scurt, care intersecteaza din cand in cand cu drumul forestier. Urcusul moderat pentru unii dintre noi a solicitat multe opriri, prilej de poze pentru ceilalti. Pe la mijlocul traseului, timp estimativ 1h, avem bonus panorama spre Predeal. Nu mai spun de razele soarelui sprecurate printre copaci. Padurea e magica!

Ajungem la panoul informativ, intalnim alti doritori, ascult si vad ca poti sa faci plinul la apa. Baietii vad cum unii coboara de undeva din spatele panoului si decid sa urce intr-acolo. Imi aud numele si suntem chemati. Hai Vio, ca daca i-am auzit asa bine nu sunt departe. Fain punct de belvedere! 

Urcatul, privitul si coboratul au durat in jur de 10 minute. Din nou, aveam mai multe variante de strabatut canionul, noi am ales prin stanga, in coborare (vezi ultimele doua imagini din colajul de mai sus). Facem poze cu schimbul, in timp ce privesc fascinata inaltimea peretilor si spatiul ingust. Nu am cum sa-i surprind in intregime in fotografii. Baietii care s-au dus dupa apa l-au parcurs fara sa ne spuna, asa ca dragul meu deja stia cum e cand m-a insotit. Cascada care curge fix pe sub scara nu m-a stropit nici cand m-am intins spre ea. Parcurgerea nu ia mai mult de 10 de minute, necesita atentie, noi ne-am facut de cap, eram singuri. Cand am iesit, m-am catarat nitel pe perete ca sa nu ma ud la bocanci, un grup numeros se pregatea pentru urcare. Panta e solicitanta, si pe dreapta, si pe stanga insa ai de ce te agata.

Plimbare din nou prin padure si Tiroliana din zona Canionul 7 Scari

De la Tamina am luat-o spre Timisu de Jos in zona Dambu Morii, ajungem la un loc de parcare si cu greu am gasit doua locuri libere. Aglomeratie mare, coji de seminte, oameni veniti cu corturile, unii penru trasee mai serioase sau doar o scurta plimbare. Cam asa si noi, era deja ora 16 si nu mai eram fresh ca de dimineata. O luam pe langa paraul 7 Scari catre Canionul 7 scari, drumul parea nesfarsit. Eram nitel panicata pentru ca casa de bilete era inchisa si nu doream probleme.

Ne mai oprim, luam o pauza de apa si gustari, stam la povesti si apoi fuga ca sa nu ne prinda lasarea serii in canion.Cu cat ne apropiam caderile apei erau din ce in ce mai spectaculoase. Cu toate ca exista o bariera si semne ca masinile nu au voie sa inainteze vedem cum coboara tot soiul de masini care carau "ranitii".

Cand am ajuns in locul de unde se iau bilete pentru canion, s-au platit si cele pentru intrare, aveam de ales intre canion si tiroliana. Era prea tarziu pentru ambele, daca optai pentru tiroliana - coborand, cine mai avea chef sa urce drumul parcurs si in plus. Asa ca am lasat canionul pentru alta data. Ei, dar si aici au fost niste emotii pentru ca eram la limita de jos cu kilogramele si era un pericol. Cu toate acestea nu au fost probleme, am luat eu rucsacul si alte greutati, iar la aterizare m-am descurcat mai bine decat ceilalti. Mi-au dardait picioare nitel cand de pe o platforma a trebuit sa cobor de la o inaltime foarte mare. Nu am privit in jos si paseam cu atentie montand din loc in loc clestii de siguranta.

Sistemul de tiroliene are o lungime totala de 2.174 de metri, porneste de la Canion, urmeaza traseul drumului forestier din zona, trece prin apropierea cabanei si traverseaza paraul Sapte Scari prin mai multe puncte. Cea mai lunga tiroliana are o lungime de 307 metri, iar cea mai scurta, 68 de metri. Destinatia finala a celor 21 de segmente de tiroliene este cabana care se construieste in zona Cascadei cu Apa Vie.

Trebuie sa va spun ca e o senzatie nemaipomenita, a fost prima oara pentru mine si nu am regretat o secunda. Abia astept sa merg in parcul din Brasov, e mai mare, dar si in Cheile Rasnoavei pentru celelalte activitati. Un loc interesant precum canionul, si sper sa-l pot face intr-o buna zi, este Valea lui Stan. E mult mai solicitant.

A doua zi

Ziua de plimbat a fost mai scurta caci trebuia sa ne intoarcem acasa. Pentru cazare stabilisem telefonic fara nici un avans trei camere duble la Vila Berzele. Un loc retras, administrat de un cuplu francez. Ce emotii am avut cand ajunsi la masina in seara precedenta de la tiroliana, apeluri si mesaje de la proprietari, sunasem inapoi si nu mai raspundea nimeni. Noi ne indreptam intr-acolo, asa ca am decis sa explic situatia printr-un mesaj, cu scuzele de rigoare. Ramasese sa ii anunt cand intru in Rasnov, si asa am facut, dar ei vazand ca se face tarziu au crezut ca ne-am razgandit. Dupa un timp sunt sunata, repet intamplarea noastra, cum eu am lasat telefonul in masina, ei isi cer scuze ca au banuit ca nu suntem seriosi si pana sa ajungem noi au facut modificari astfel incat sa ne ofere doua camere: una cu trei locuri si in cealalta au pus un pat suplimentar. Mocheta era proaspat curatata... Dupa o cina improvizata am cazut cu totii bustean.

Vila Berzele, drumul de la soseaua principala fiind noapte nu era luminat si asfaltat, pot spune ca e singura bila neagra. Conditiile nu sunt de lux, insa e decent, curat si la un pret ok. Bucataria am avut-o la dispozitie, ca nicaieri am gasit ceapa, usturoi, sare, zahar de toate tipurile, ulei si alte maruntisuri care conteaza. A doua zi am inceput sa pozez, de cand m-am trezit la 7 incepand de la geam. Doi caini blocase iesirea din vila dormind la intrare. Draguta din poza e o alintata si jucausa de mama focului, daca nu esti atent poate sa sara pe tine sa o imbratisezi. Ursuzul de la poarta e indiferent la tandreturi. Fac ocol de curte si intru sa pregatesc micul dejun cu Violeta.

Se trezesc si ceilalti, ne echipam si punem tara la cale in foisor. Dupa masa, un catan, cu salutari si plata camerelor ne luam talpasita. Ne imaginasem ca vom avea timp si de o balaceala in piscina, dar dimineata a fost rece, soarele era ascuns de norii ce urmau sa aduca ploaia din urma noastra. 200 lei s-a platit pentru 6 persoane. Antoine, merci!

Cetatea Rasnov 

La Rasnov cetate multi oameni s-adunara, o aglomeratie si imbulzeala nerespectand sirul cozii in ciuda faptului ca trenuletele urcau foarte des. Este altfel atmosfera cand ne respectam unii pe altii, ranchiunea se risipeste si calatorim cu drag, eu asa as vrea.

Cu un ochi zambind priveam cetatea, celalalt era critic si nu putea sa se detaseze de lucrurile ce se petreceau anapoda. Nu am putut sa admir fiecare ungher ca ma trezeam cu careva care imi taia calea, fara pic de rusine intra si poposea in cadru. Greu e sa fii civilizat. Mai multe poze de atunci gasiti in postarea anterioara. As dori sa mai adaug faptul ca multe casute erau inchise vizitatorilor si alte zone din cetate, practic vezi putin din interiorul cetatii, te invarti pe langa cetate, pe interior si exterior, pe langa buticuri si cam atat. Restul mi l-am imaginat. :)

Pestera Valea Cetatii

In jurul orei 13 eram pe la pestera, se achita biletul si se asteapta sa se adune un grup suficient de mare pentru a incepe ghidul prezentarea. Intrarea e interesanta, trecem de o usa metalica care asigura nealterata temperatura din pestera, pasim doar prin zone anume. Turul dureaza aproximativ 20 minute, temperatura in interiorul pesterii este de 9-12 grade Celsius. Inainte intrarea in pestera nu se putea face din picioare ci doar pe burta. Pestera a fost descoperita in anul 1949 si are o lungime de aproximativ 1 km. De la intrare se trece printr-un tunel ingust, pe jos sunt montate punti metalice si in unele locuri balustrada. Din tunel se urca pe o scara in Sala Mare si chiar de la intrarea in Sala Mare se poate observa si iesirea. Astfel ca parcurgerea pesterii reprezinta inconjurul salii. Dupa prezentarea ei, ghidul ne propune un exercitiu placut de liniste si ascultare, se inchid luminile pentru a simti mediul natural al pesterii. Ocazional au loc si concerte de muzica clasica datorita acusticii bune.

Pestera Valea Cetatii este localizata pe povarnisul vestic al Masivului Postavaru, in bazinul Tarii Barsei, la 3,5 km distanta de Rasnov, la 1,5 km distanta de Cetatea Rasnov si la o altitudine de 790 m (intrarea principala). Pestera face parte din aria naturala protejata.

Biletele de intrare ofereau o reducere de 10% celor ce serveau masa in restaurantul Pensiunea Valea Cetatii. Preturile aici le-am gasit mai piperate si portiile la ciorba mai mici. Pestele nu a mai fost la fel de gustos ca in celalalt restaurant dar ne-am pregatit de drum cu burtile pline. Vacanta era pe final, ciocnim un pahar pentru ca ne-am intalnit si am petrecut inca un weekend in natura.

Intoarcerea a avut loc prin Brasov, Lepsa, Focsani, Independenta. Drumul prin Targu Secuiesc aflat in lucru s-a finalizat, dupa cum se vede in poza de mai jos, cred ca pana acum au terminat si cu marcajele si delimitarea benzilor. Peisajul este superb. Ne-am mai oprit inca o data la Cascada Putna.

xoxo