Treceți la conținutul principal

Sat Pestera. File de poveste

"Cea mai pretioasa calatorie este aceea catre sufletul nostru, catre noi insine, calatorie ce o facem in singuratate." - Mircea Eliade

Inceput de octombrie, ne dorim cateva zile de relaxare si iata ca revenim in satul Pestera mai curand decat anticipasem, si nu singuri. I-am invitat pe parintii nostri, ai sotului, sa le facem cunoscut satul brasovean pentru ca este zona ideala atat pentru iubitorii de drumetii, dar si pentru cei care nu se mai pot aventura si cauta linistea naturii si peisaje de basm in orice anotimp. Daca vei ajunge acolo, vei intelege de ce este considerat un “colt de rai” si de ce merita sa-l vezi macar o data in viata.


Daca tot eram in zona am zis sa le prezentam si complexul Cheile Gradistei, nu inainte de a lua pranzul la Acvila. Hotelul Acvila se afla in localitatea Moieciu de Jos, pe DN 73 Brasov – Pitesti, la 30 de km de orasul Brasov, la 25 de km de Predeal, la 3 km de Castelul Bran. Catre Pestera 10 km, drum la dreapta, drum urmat pentru 500m pana la destinatie.


 

Branzeturile produse in zona sunt foarte apreciate, specifica este branza in coaja de brad, preparata dupa o reteta traditionala. Monumentul reprezinta un cioban sprijinit intr-un toiag si are inscriptionat un fragment dintr-o legenda a Branului:

"Tu Ghicuta urci Vladusca, / Pan'la Pietrele lui Crai, /Sa dai branza cea mai grasa, /
Dar in coji de brad s-o dai, /Afle varul Secelean/C-a facut-o un pesterean... "


Esti in mijlocul muntilor, inconjurat de muntii Bucegi si Piatra Craiului, drumul este serpuit si ceva mai dificil pe timp de iarna. In Pestera, dar si Magura,  ai sa intalnesti turisti ce calatoresc impreuna cu copii mici, biciclisti de toate varstele, muntomani care pleaca in traseu in Piatra Craiului, alpinisti care vin la catarat in Cheile Zarnestilor si cu toate acestea linistea domneste. Oamenii satului isi continua activitatile de zi cu zi, unii impletind cu managementul unei pensiuni.


In Cheile Zarnestilor erau deja prietenii nostri, asa ca dupa lasarea bagajelor la pensiune am luat ulitele la pas.





Bucurie amestecata cu teama asa am facut noi cunostinta, a venit curios insa parea si el temator.




Tot drumul am fost insotiti de "Bubico", catelul gazdei, pe patura s-a dat in spectacol, facea orice sa intre in sufletul tau, la propriu si la figurat.


Rasaritul de a doua zi m-a facut sa uit de camera rece pe care am gasit-o la intoarcere. Corpul galben cu mansarda nu mai fusese incalzit pana atunci si pana sa simt si eu caldura am adormit. Din camera noastra in schimb se vede cel mai fain rasaritul, noi ne-am grabit la vila sperand sa vedem mai bine. Ca sa stiti, camera din vila prima de pe stanga este cea mai friguroasa, iar ultima cea mai calduroasa. Surpriza diminetii nu o voi uita vreodata, chiar daca nu le-am vazut foarte bine, de aproape. Le pueti vedea si voi mai jos. Erau libere!!






Despre traseul facut a doua zi intr-un alt articol. Sa-mi spuneti daca pozele s-au incarcat greu, daca au fost prea multe, nu m-am putut abtine, nici nu stiti cat de greu mi-a fost sa le selectez. Enjoy!

xoxo

Comentarii

  1. Stralucesc pozele mai tare ca aurul! Minunat, pur si simplu! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca in acel sat a fost frate-meu acum vreo 2 saptamani cu niste ajutoare pt. o familie sarmana. A facut si poze.. ca si in ale tale, peisaje superbe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu ce sa spun, cred ca or fi si pe aici in Pestera, insa mai izolate sunt satele din Dobraia, Inelet. Oricum a ajuta e un gest nobil.

      Ștergere
  3. Un peisaj suberb , de poveste!
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  4. E superba zona! O frecventam si eu cand eram in tara, mai ales ca nu este departe de Bucuresti. Imi place la nebunie culoarul Rucar-Bran in orice anotimp, atat pentru drumetii cat si pentru relaxare. Am petrecut si-un revelion tare fain acolo...

    RăspundețiȘtergere
  5. Peisaje de vis! E bine de stiut, cu siguranta data urmatoare cand voi ajunge la Brasiv, nu voi rata aceasta locatie superba. Sunt minunate pozele si nu, nu s-au incarcat greu. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur sa stiu ca se incarca ok. Nu am uitat de pizzeria ta preferata. :)

      Ștergere
  6. De poveste!
    Totul arata incredibil.
    Mi-as dori sa fac si eu o plimbare (cel putin) pe aici.
    Mai e mult pana la primavara? ;))
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuia sa fie peisaj de toamna, iarna intarzie, cine stie cand si cat va sta primavara. Sanatosi sa fim. :)
      xox

      Ștergere
  7. Un adevarat colt de rai,astfel de locuri ne incarca sufleteste,ne umplu sufletele de liniste.Parca au fost prea putine poze pt a surprise toata frumusetea acelui loc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Albumul este plin cu poze, pentru blog totusi e o limita pentru a se misca in parametri ok, dar o idee cred ca v-ati facut.
      xox

      Ștergere
  8. Que fotografías tan bonitas, digo preciosas!!! Gracias por compartirlas!!
    Besos

    RăspundețiȘtergere
  9. Looks like you had a wonderful adventure exploring this area. It looks very beautiful form your photos.

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru mine niciodata nu sunt prea multe poze :))) Eu ador sa fac poze, sa pozez si sa le expun undeva asa ca... :) S-au incarcat imediat pozele,nu am intampinat nici o problema.

    La Moeciu am fost si noi o singura data, trebuia sa mergem acolo cu totii dar tata nu a mai apucat. Dupa ceva vreme am reusit sa mergem doar noi doi si inca un cuplu. A fost o saptamana faina iar la intoarcere parca eram alti oameni!

    Caprioare! :) Cat de dragut!

    Ultima poza cu tine este superba!Nemachiata si totusi atat de frumoasa!Asta-i frumusetea adevarata!

    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca s-a intamplat de cateva ori in toti acesti ani de cand postez sa se incarce mai greu pagina.
      Da, caprioare, am vazut ca sunt puse niste fire cu electricitate pentru a tine animalele salbatice departe de casa. Erau asa de dragalase si multe, si agere, noroc de obiectivul cu zoom.
      Multumesc, esti o draguta, cert e ca nu mi-am ascuns fata nemachiata nici pe blog, nici in calatorii.
      pupici

      Ștergere
  11. Cum sa te poti abtine sa pui fotografiile cand ele sunt absolut superbe! Un colt de rai, asta am vazut la tine, Magura este si pe lista mea de ceva vreme. Acum trebuie sa adaug si Pestera, oare apuc eu sa vad toate locurile acestea?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt situatii si cand trebuie. Trebuie sa fim optimisti, nu e departe, poti cumpara branza de acolo, preturile sunt foarte mici, din ce imi aduc aminte o tanti vindea urda cu vreo 6 lei si cascaval... tot asa putin fata de pretul pietei.

      Ștergere
  12. Vai, cat de frumos! Sunt minunate fotografiile tale, aceste peisaje ne incalzesc si ne linistesc sufletul. Te imbratisez, cu drag!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Thank you for your visit and sharing your thoughts. xoxo

Orice parere cu bun simt este binevenita!

1001cosmetice

1001cosmetice.ro%20

Postări populare de pe acest blog

Din lumea necuvantatoarelor

     De-a lungul timpului am avut in grija doar pisici si pesti. Pestii mi s-au parut cei mai sensibili, daca mediul in care traiesc nu este unul echilibrat apar boli, devin apatici. Alimentatia este foarte importanta si am mai scris despre asta , este importanta indiferent ca vorbim de oameni sau de animale, iar astazi va invit sa cititi povestea Oanei si animalutelor ei pe care am rugat-o sa ne impartaseasca din experienta sa cu cititorii blogului.  Toto, Oachi Mara si Porto        Ei bine, am animăluțe de când mă știu, mai exact de pe la 4 ani și îmi petreceam timpul î n casa cu curte a bunicilor mei din Galați. Încă de pe atunci (când nu exista mâncarea granule sau umedă specială pentru animale) existau formule sănătoase de hrană gătită pentru câini și pisici, care culmea trăiau sănătoși ani mulți, cățeii chiar până la 20-21 de ani. Un singur lucru mi-a spus atunci bunicul, v ă z â ndu-m ă că dau bomboane cățeilor din curte: Nu dulciuri! Niciodată! Sunt otravă

Jocuri pentru copiii din noi

Bine v-am regasit! Cel mai usor comunicam, ne apropiem, mai ales de copii, prin joc. Gustul pentru joc de mic se formeaza, si pentru citit, si pentru cultura, agricultura. [hihi] Eh, s-ar fi putut citi mai mult daca parintii ne deschideau pofta, cine stie. Cartile din biblioteca noastra stateau dincolo de geamuri, in sufrageria-sanctuar, iar mamei nu-i placea sa lasam urme, isi imagina ca doar rasfoim in cautare de imagini colorate. Pe deoparte asa si era, pe de alta imi pastram o carte sub perna si o citeam cand prindeam un moment de liniste. Nu pot citi cand e galagie, cu muzica, nici macar una pe care sa o aud eu, in casti. Trebuie sa aud vocea povestitorului, uneori ma trezeam ca obosesc, dar nu-mi erau ochii, ci pentru ca nu mai eram curiosul ci domnita care alerga prin padure. Ma amuza copios transformarea asta, iar cartile care imi dadeau acea stare le mai citeam inca o data. Unele carti imi place sa le citesc cu voce tare, imi place si sa-i citesc cuiva... Ei, dar pana sa

Biertan si Viscri

 "Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat. Aici orice gand e mai incet, si inima-ti zvacneste mai rar, ca si cum nu ti-ar bate in piept, ci adanc în pamant undeva." - Lucian Blaga, Sufletul satului