Treceți la conținutul principal

Bocanci la apa, in Valea lui Stan

caderi de apa si scari in cel mai spectaculos canion din Fagaras

Va invit la o portie de adrenalina, Doamnee... cat am visat la ea, la Valea lui Stan! Negoiu a fost ceva spontan in pregatirea listei cu obiective pentru saptamana de concediu din iulie, insa la Valea lui Stan imi doream sa merg de prima data cand am aflat de existenta sa. Dupa ce am facut Cheile Galbenei.


Cu toate bagajele si emotia proaspat culeasa din muntii Fagaras, am lasat in urma Cartisoara, am facut un scurt popas la Lacul Balea si apoi am fost atenti in serpentine sa nu ratam troita, punct de reper pentru traseul de astazi, locul de parcare. Stiam cum arata dar de unde sa stim noi ca pana la troita noastra mai sunt cateva, e pe partea dreapta si trebuie sa trecem de baraj, de tunel. Cale lunga! Aveam o alta impresie cu localizarea ei, important e ca ne-am descurcat. Foarte important, asa cum scrie si pe panou: neaparat echipament adecvat, iar daca simtiti ca e prea mult pentru voi mai bine va intoarceti in siguranta inapoi. Fiecare e responsabil de decizia sa!

Greu, periculos, extraordinar, frumos, ametitor, lanturi, via ferrata, sunt cuvintele care parca m-au atras si convins sa nu ratez acest traseu. Un circuit in care in prima parte ai parte de multa adrenalina, susurul apei, racoarea padurii, semnalizat ici colo cu marcaj bulina rosie ca mai apoi un traseu clasic in care urci pieptis printr-o padure, treci printr-o poiana, cobori vertiginos, se mai schimba ritmul si dai de un drum la care faci dreapta. Indicator nu este, asa ne-a spus intuitia si nu am gresit. Bine, nu stiam exact cat e de mers pana inapoi la masina, la un moment dat de la atata mers a incoltit indoiala si am oprit o masina pentru a ne clarifica. Mai avem de mers, sa admiram lacul, ne dam jos pelerinele puse de prin serpentine, mancam cate un mar si ne tragem sufletul.

In stanga, vezi un brat al lacului Vidraru, in dreapta la o cascada fainuta in dreptul unui pod vedem o barca cu motor cu turisti si o urma de porcus turisticus care cred ca a fost imortalizata de toti. Odata ajunsi la un tunel deja stii ca ai ajuns la baraj. Mai sunt inca doi kilometri pana la masina. Picioarele care parca se taraiau au fost surescitate pentru ultima parte de efort, nu mai aveam chef de poze, ameteam cu ochii spre viaducte, liniile serpuite. Limbajul meu a devenit colorat datorita soferilor ce au descoperit claxonul, a mai fost un tunel, cand am ajuns la troita am zis Aliluia!

Aaa, am zis de bocanci la apa dar nu v-am povestit, in prima parte a treseului trebuie sa treci de pe un mal pe celalalt de multe ori, ai pietre care sa te ajute dar si zone in care cel mai bine te descalti si treci raul rapid ca apa-i rece. Nu ai alta alternativa. De trei ori, ca intr-un ritual: descaltat-trecut-sters care cu servetele, care pregatiti cu prosoape, unii mai curajosi au mers peste tot in picioarele goale. Ok... Am repetat de doua ori figura iar la a treia renunt indemnata sa trec asa: "hai Mihaela, sari!". Baietii veseli stateau in primul rand, arunc rucsacul ca sa fiu mai usoara, cu elan de vreo doua ori. Stau tare prost si la aruncat piatra, am sanse sa o arunc spre mine... Vad o piatra pe la mijloc pe care sa pasesc si cu mana intinsa pentru a fi trasa in partea cealalta ma arunc cu ochii inchisi. In mintea mea apa deja ma luase, in realitate doar mi s-a scufundat un picior si nu am prins nici un peste.

Bocancii lui nu au avut de suferit, ai mei nu sunt rezistenti la apa. O perioada de drum am avut muzica in bocanc, cand am ajuns grupul din urma am eliminat acvariul, am schimbat ciorapii. Ca timp, am facut in total cam 4-5 ore, trecerea prin canion a fost rapida, stiam si de ploaie, nu ne-a luat mai mult de o ora si jumatate. Nici la baraj nu am zabovit, am pozat la inceput, unde ne-am intalnit pentru a doua oara cu domnul Stefan si sotia. Ca niste ingeri pazitori, s-au asigurat ca stim ce avem de facut. Sincer, din cauza gunoaielor nu m-am putut bucura de vederea barajului. La Valea lui Stan as mai veni inca o data, mi-a placut la nebunie!

 
pe la inceputul traseului, ora 11:23
 
traseu marcat cu bulina rosie

mare grija, pietrele ude sunt alunecoase

mi-au prins bine manusile

urcare in alergare, ma inspirau cei din fata mea

Candva a fost mult mai dificil de strabatut, acum cu toate scoabele si sistemul de siguranta e aproape floare la ureche.



Am obosit, imi plaaace! Mare grija cand coborati, unii au aterizat in fund.

I'm happy! ♥

 Dupa acest stavilar se coboara ultimele scari, aventura s-a incheiat. Era 12:42.

De data aceasta am avut schimburi la mine. Am reusit si eu sa transpir cu urcusul spre poiana Calugarita.


14:52

Pentru saptamana asta aici se termina peripetiile noastre pe munte, pantofii iau locul bocancilor. Poti creste/mentine rezistenta la apa a incaltamintei folosind ceara sau spray special.
Povestile continua...

xoxo

Comentarii

  1. Ce peisaje minunate! Un traseu extrem de frumos, desi recunosc ca am probleme cu raul de inaltime. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu am rau de inaltime, se activeaza doar in unele situatii, aici nu am avut nimic, pana dupa baraj, cand merg nu pot privi in jos sau in sus, spre spatiul deschis fara sa ma tin de ceva. :)

      Ștergere
  2. Ce mă bucur că ai ajuns!!!! Ştiu cât îţi doreai...

    RăspundețiȘtergere
  3. Prea frumos peisajul ! Inca nu am reusit sa ajung pe acolo, dar tata a insistat maxim ca trebuie vazut acest loc. Parintii mei au facut acest traseu si cand am vazut pozele pur si simplu m-am crucit si am zis ca nu as avea curaj sa merg pe acolo :-))
    Anul acesta am reusit sa fac doar cateva trasee pe langa Cetatile Ponorului, dar... sper ca anul viitor sa am mai mult spor la viztat :-D

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma ia cu rau numai cand văd pozele! :)
    Nu esti normala! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Stai sa ma vezi in Valea Horoabei, si acolo vreau sa ajung!
      Ma cocot peste tot, imi place, mai rau e cand trebuie sa ma dau jos, ma ia cu ameteala si pe mine abia atunci. :D

      Ștergere
    2. Sincer, cu un pahar devin in mana eu astept pozele! :) curaj pe mine cat piciorul broastei

      Ștergere
    3. Pana atunci iata doua imagini din categoria "ametitoare":
      https://www.facebook.com/photo.php?fbid=966904450049630&set=rpd.100001781286703&type=3&theater
      si
      https://www.facebook.com/photo.php?fbid=966904476716294&set=rpd.100001781286703&type=3&theater
      pupici

      Ștergere
  5. Fascinant! Avem o tara minunata!
    Si noi ne dorim sa bifam acest traseu. Poate anul viitor, cine stie?
    Si eu am experimenta senzatiile bocancilor la apa intr-una din primele noastre aventuri pe Valea Moasei in care trebuie sa traversezi un parau de vreo patru ori daca nu ma insel dar datorita temperaturilor caniculare nu m-am mai schimbat si am continuat coborarea (noroc ca am patit-o la intoarcere) lipa- lipa. ;))
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vremea buna sa fie, anul viitor, cand va fi, cred ca o sa va placa!
      Cu bocancii uzi dupa o asa experienta si sa-i tii in masina inca alte cateva zile pana pot fi spalati si pusi la uscat... parfum! ;))
      pupici

      Ștergere
  6. Frumoasa excursia ta si este tare bine ca o poti realiza!
    Multumesc pentru imagini si starea de spirit plina de adrenalina!
    Zile frumoase de septembrie, draga Mihaela!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ma bucur ca pot face asta, alte tipuri de efort ma obosesc mult mai repede. :)
      Zile faine de toamna, Suzana!

      Ștergere
  7. Frumos de tot! Însă nu m-aș încumeta la un asemenea traseu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e imposibil, Ioana, de la persoana la persoana poate fi chiar usor. Stii, doar vreme buna sa fie si sa nu fiti presati de timp. :)

      Ștergere
  8. Hello,
    wonderful place and landscape!
    muh water and nature beauty.
    Thank you for this beautiful escape!
    xx
    http://helenamybeauty.over-blog.com/

    RăspundețiȘtergere
  9. Faina postarea.

    http://strumfette.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere
  10. Foaaarte frumos! La cat mai multe ascensiuni! :)
    Mi-ar placea sa ma mai bucur de racoarea umeda a zonelor de munte dar... acum ma bucur citind despre aventurile altora. :)
    Zile fericite iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Bocancii de calitate cresc rezistenta pe munte și viceversa ;)

    RăspundețiȘtergere
  12. mi-a mai trecut dorul, Miha cu postarea ta...saru-mana!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Iti admir pozele de fiecare data cand postezi despre calatoriile tale. :)
    Sa ai un weekend frumos!
    Xoxo, Victoria

    http://fashionstylebeautyandmore.blogspot.ca/

    RăspundețiȘtergere
  14. Un traseu foarte frumos! Peisaje minunate. Tu esti happy. :)
    As vrea si eu astfel de aventuri, odata imi va parea rau ca nu mi-am profitat tineretea la maxim.
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate inca nu e prea tarziu, Evelyn! ;) Au fost ani in care abia ma miscam, ca dupa operatii, incet-incet am invatat sa fac miscare, spatele sa fie ok. Inca sunt atenta la orice pas.
      pupici

      Ștergere
  15. Que maravillosas vistas! Está claro que eres una chica que le gusta la aventura, genial!!
    Besos

    RăspundețiȘtergere
  16. Minunat ! Cred ca ai mei baieti ar topai de bucurie daca i-as duce pe un traseu din asta :) De fiecare data imi dai motive sa planuiesc drumetii in muntii nostri. Multumesc, Mihaela !

    RăspundețiȘtergere
  17. Imagini minunate! Cu ajutorul tau am gustat un pic din farmecul lor.
    Foarte frumoasa piesa!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Thank you for your visit and sharing your thoughts. xoxo

Orice parere cu bun simt este binevenita!

1001cosmetice

1001cosmetice.ro%20

Postări populare de pe acest blog

Din lumea necuvantatoarelor

     De-a lungul timpului am avut in grija doar pisici si pesti. Pestii mi s-au parut cei mai sensibili, daca mediul in care traiesc nu este unul echilibrat apar boli, devin apatici. Alimentatia este foarte importanta si am mai scris despre asta , este importanta indiferent ca vorbim de oameni sau de animale, iar astazi va invit sa cititi povestea Oanei si animalutelor ei pe care am rugat-o sa ne impartaseasca din experienta sa cu cititorii blogului.  Toto, Oachi Mara si Porto        Ei bine, am animăluțe de când mă știu, mai exact de pe la 4 ani și îmi petreceam timpul î n casa cu curte a bunicilor mei din Galați. Încă de pe atunci (când nu exista mâncarea granule sau umedă specială pentru animale) existau formule sănătoase de hrană gătită pentru câini și pisici, care culmea trăiau sănătoși ani mulți, cățeii chiar până la 20-21 de ani. Un singur lucru mi-a spus atunci bunicul, v ă z â ndu-m ă că dau bomboane cățeilor din curte: Nu dulciuri! Niciodată! Sunt otravă

Thank you Michael Bolton for a great show!

2013 mi-a adus multe lucruri bune, pe cele rele vreau sa le dau uitarii, iar la un sfarsit de an exceptional nici nu mi-am imaginat de asemenea amploare. Vazusem cu cel putin o luna inainte ca va participa la Revelionul din aer liber Michael Bolton in Galati cu sprijinul primariei. Mi-am zis ca e o farsa. Nu stabilisem nimic pentru Revelion, voiam doar sa fiu cu sotul meu, sa dansam, sa am parte de liniste... si am avut! Am fost atat de... incat nu am cuvinte, completati voi! Poate pentru ca sunt racita si am dureri crunte de cap, poate ca acea senzatie nici nu poate fi descrisa in cuvinte. Am dansat, am aplaudat, am ovationat. Sufletul meu a fost hranit! Atat pot spune!

Basca, papion si paiete

In Londra am purtat buline, ieri am scos fusta la pozat, iarna stiti ca nu renunt la culori asa ca iata inca o tinuta in stilul meu caracteristic.  Fusesem anuntata ca vom avea parte de soare, mai cald teoretic, practic puteam raci cu propriile maini o sticla de bere insa nu imi era frig incat sa dau bir cu fugitii. Ne-am si distrat. O helanca gri din lana cu fusta conica verde din paiete insir pe pat, ma gandesc la jacheta neagra din imitatie de piele insa blazerul reiat il gasesc mai potrivit, urmeaza papionul, basca si in final geanta si cizmele. Gavroche style, glamour. Eu m-as prezenta asa la birou. Machiajul ochilor mi-a luat timp cel mai mult.