[Cu lumea'n cap] de-a dreapta si stanga Busteniului..

Ramanand doar noi doua si renuntand la incaltamintea de munte, pasand-o baietilor, plus ca mama nu poate sa faca trasee, precum Caraiman, nici macar cascada Urlatoarea, ne-am decis sa vizitam imprejurimile Busteniului: luni am luat-o spre Sinaia, iar marti spre Predeal si destinul a facut ca sa vedem si Azuga.

 

Dimineata era o ceata de ne punea pe ganduri. Cat ne-am pregatit, mancat si toate cele s-a ridicat si ultimul gand de indoiala. Apa, medicamentele nelipsite, aparatul foto si cateva gustari. La drum!
 

iata o alta varianta de a vizita orasul: inchirierea unei biciclete

Pretul biletului l-am aflat din mers, Busteni-Sinaia, 4 lei de persoana. De cum am coborat a inceput vanatoarea de cadre care mai de care, dar incercand sa nu zabovesc prea mult si sa fac din asta o experienta obositoare pentru partenerul meu de drum. Mi-a placut cafeneaua, cateva cladiri mi-au scapat. Ador boltele, coloanele, cladirile care parca imi soptesc o poveste, contrastul alb al unor cladiri impunatoare cu vegetatia din jur si asta se vede prin subiectele alese.

 

Sper sa va placa si voua, iar numarul de poze pe care am incercat cat de mult am putut sa-l reduc sa nu va plictiseasca si sa va starneasca curiozitatea sa vizitati si voi aceste locuri.

 

 

Cum am fost acum cinci ani in urma pentru prima oara la munte, de asemeni la Busteni. Am uitat ca luni Pelesul e inchis de exemplu, asa ca am vizitat doar curtea, ne-am distrat cu statuile. Ne-am relaxat pe o alee ce ducea in padure si am incercat sa facem cateva poze cu modul delay/delay mode (modul de întârziere al expunerii), pana cand cativa catei si-au facut aparitia si se adunau ca albinele la miere. :)

Am luat-o spre Pelisor si hotelul Economat, unde m-au atras cateva detalii deosebite. Pauza de gustare si apoi am luat-o prin padure de-a lungul apei, am dat de un panou mare cu diverse meniuri si preturile aferente. Am coborat scarile la Stavilar, unde ne-am simtit bine. Am avut si companie. Sfat: daca tu crezi ca nu vei manca tot din farfurie, nu chema un caine caci s-ar putea sa se bage pe sub masa si sa traga si un pui de somn pe picioarele tale! Ne-a condus spre Cutitu d'argint, dragutul de el.
De acolo direct la gara.

 

A doua zi in Predeal, am gasit o masina directa care ne-a lasat la gara, pretul parca.. la fel. Fiind in timpul saptamanii, mult mai racoare, am gasit-o aproape pustie. Eram noi si cate un localnic care se grabea sa ajunga la servici ori oameni care erau doar in trecere. Am iesit pe strada principala dinspre biserica, am luat-o in dreapta, am dat si peste niste panouri foarte utile.
Terasele erau goale, unele restaurante chiar inchise, ajunse in capat am luat-o spre stanga sa vedem si cealalta parte. Nu ai multe de vazut, animatie zero. E o zona doar pentru relaxare, daca esti cu masina sau ai venit sa faci traseuri, sunt foarte multe. In stanga ici colo mai zaream niscai miscare. O terasa superba avea si cativa clienti. Ne-a venit si parca cheful de a poza. Nu am regretat ca am iesit din Busteni, dar altadata nu mai vin decat sa urc pe munte. Am servit cate o prajiturica ciocolatoasa, primele cliente.. Si cam asta a fost tot, am asteptat masina, atunci am aflat ca circula rar in timpul saptamanii. A trebuit sa mergem pana in Azuga si de acolo la Busteni si asa am scos cate 4 si 3,5 lei de persoana. In Azuga cam aceeasi poveste si mai putine lucruri de vazut. Pe undeva era si o telecabina, cel putin asa scria pe un semn..

Cand am ajuns in Busteni parca eram pe alta lume, aglomeratie, trafic infernal, viata! La fix sa predam camera, bagajele erau in mare facute. Un pic de respiro la orizontala si asta a fost tot.