Treceți la conținutul principal

[Cu lumea'n cap]Pe urmele Cantacuzinilor

Treziti dis de dimineata, ne-am facut dusul, bagajele si ne-am grabit in camera parintilor pentru a lua masa si a vedea cat mai multe inainte de plecare. Daca nu gasim cazare, ca sa ne placa si acceptabila la pret.. baietii nu ne lasa sa mai ramanem.


 
Pentru duminica aveam in plan vizitarea Castelului Cantacuzino, macar la exterior. Zic, azi ma machiez, da sa fac si poze camerelor sa aratam si celor de acasa, scarilor.. Chiar mi-a placut cum era decorat. Am predat camerele, tata a ramas inainte de sinele de tren pe o banca cu bagajele la umbra si noi am luat-o la picior tot inainte.



cu paleta sleek, ghiciti cu care?

Aflat la poalele Muntelui Zamora, in cartierul cu acelasi nume, Castelul Cantacuzino, este ultimul edificiu construit al dinastiei Cantacuzinilor de arhitectul-inginer Grigore Cerchez si reprezinta o perfecta mostra a arhitecturii neobrancovenesti.
Copacii din fata lui stateau maiestuosi ca niste soldati, masa cu bancile te invitau sa te relaxezi si sa faci o incursiune in trecut. Ce rau cred ca le era domnitelor sa respire acest aer de munte, sa se plimbe cu calestile si danseze in sala de bal!
Treci de portar, care iti vinde si bilete, cum intri pe alee se vede gradina si in dreapta se inalta falnic castelul. Gradina castelului este mare, frumoasa, reconfortanta: alei, fantani, bancute si o grota antropica, in care poti intra sarind din piatra in piatra. Eu am dat cu capul de tavan de mi-am tras cucui, suvenir moca.
Interiorul este mai gol, salonul principal impresioneaza totusi prin picturile de pe pereti, vitraliile, usile sculptate si feroneria originala, la fel de mult si scarile interioare. 
Castelul Cantacuzino a fost multi ani sediul Sanatoriului Ministerului de Interne, dar in 2008 a fost cumparat de un grup de investitori. Din acel moment, a intrat in circuitul turistic, privat, fiind unul din principalele puncte de atractie din oras.

 Daca doriti o povestire incarcata de istorie puteti citi aici.

Perindarile noastre nu s-au oprit aici, luandu-ne dupa stalpi (numere de telefon) am gasit si cazare la particulari. Camera la etaj, scara de lemn pe care coboram/urcam imi dadea emotii, aveam priveliste spre Caraiman ca si pana atunci. Pretul 70 lei/noapte. Ne-am mai plimbat prin Busteni si am pus la cale sa vizitam imprejurimile in urmatoarele zile.

Va urma..

Comentarii

  1. cute pictures.. wish I could see them in bigger!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos. Ma pregatesc si eu de o vacanata la munte!!!

    Te pupic,

    www.nicoleta.me

    RăspundețiȘtergere
  3. Beautiful pictures..
    I want to thank you for visiting my new little blog, for your lovely comments, and for being part of my new fashion dolls.
    http://closet2fashion.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Thank you for your visit and sharing your thoughts. xoxo

Orice parere cu bun simt este binevenita!

1001cosmetice

1001cosmetice.ro%20

Postări populare de pe acest blog

Din lumea necuvantatoarelor

     De-a lungul timpului am avut in grija doar pisici si pesti. Pestii mi s-au parut cei mai sensibili, daca mediul in care traiesc nu este unul echilibrat apar boli, devin apatici. Alimentatia este foarte importanta si am mai scris despre asta , este importanta indiferent ca vorbim de oameni sau de animale, iar astazi va invit sa cititi povestea Oanei si animalutelor ei pe care am rugat-o sa ne impartaseasca din experienta sa cu cititorii blogului.  Toto, Oachi Mara si Porto        Ei bine, am animăluțe de când mă știu, mai exact de pe la 4 ani și îmi petreceam timpul î n casa cu curte a bunicilor mei din Galați. Încă de pe atunci (când nu exista mâncarea granule sau umedă specială pentru animale) existau formule sănătoase de hrană gătită pentru câini și pisici, care culmea trăiau sănătoși ani mulți, cățeii chiar până la 20-21 de ani. Un singur lucru mi-a spus atunci bunicul, v ă z â ndu-m ă că dau bomboane cățeilor din curte: Nu dulciuri! Niciodată! Sunt otravă

Jocuri pentru copiii din noi

Bine v-am regasit! Cel mai usor comunicam, ne apropiem, mai ales de copii, prin joc. Gustul pentru joc de mic se formeaza, si pentru citit, si pentru cultura, agricultura. [hihi] Eh, s-ar fi putut citi mai mult daca parintii ne deschideau pofta, cine stie. Cartile din biblioteca noastra stateau dincolo de geamuri, in sufrageria-sanctuar, iar mamei nu-i placea sa lasam urme, isi imagina ca doar rasfoim in cautare de imagini colorate. Pe deoparte asa si era, pe de alta imi pastram o carte sub perna si o citeam cand prindeam un moment de liniste. Nu pot citi cand e galagie, cu muzica, nici macar una pe care sa o aud eu, in casti. Trebuie sa aud vocea povestitorului, uneori ma trezeam ca obosesc, dar nu-mi erau ochii, ci pentru ca nu mai eram curiosul ci domnita care alerga prin padure. Ma amuza copios transformarea asta, iar cartile care imi dadeau acea stare le mai citeam inca o data. Unele carti imi place sa le citesc cu voce tare, imi place si sa-i citesc cuiva... Ei, dar pana sa

Biertan si Viscri

 "Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat. Aici orice gand e mai incet, si inima-ti zvacneste mai rar, ca si cum nu ti-ar bate in piept, ci adanc în pamant undeva." - Lucian Blaga, Sufletul satului