[Cu lumea'n cap]Pe urmele Cantacuzinilor

Treziti dis de dimineata, ne-am facut dusul, bagajele si ne-am grabit in camera parintilor pentru a lua masa si a vedea cat mai multe inainte de plecare. Daca nu gasim cazare, ca sa ne placa si acceptabila la pret.. baietii nu ne lasa sa mai ramanem.

Pentru duminica aveam in plan vizitarea Castelului Cantacuzino, macar la exterior. Zic, azi ma machiez, da sa fac si poze camerelor sa aratam si celor de acasa, scarilor.. Chiar mi-a placut cum era decorat. Am predat camerele, tata a ramas inainte de sinele de tren pe o banca cu bagajele la umbra si noi am luat-o la picior tot inainte.

cu paleta sleek, ghiciti cu care?

Aflat la poalele Muntelui Zamora, in cartierul cu acelasi nume, Castelul Cantacuzino, este ultimul edificiu construit al dinastiei Cantacuzinilor de arhitectul-inginer Grigore Cerchez si reprezinta o perfecta mostra a arhitecturii neobrancovenesti.

Copacii din fata lui stateau maiestuosi ca niste soldati, masa cu bancile te invitau sa te relaxezi si sa faci o incursiune in trecut. Ce rau cred ca le era domnitelor sa respire acest aer de munte, sa se plimbe cu calestile si danseze in sala de bal!

Treci de portar, care iti vinde si bilete, cum intri pe alee se vede gradina si in dreapta se inalta falnic castelul. Gradina castelului este mare, frumoasa, reconfortanta: alei, fantani, bancute si o grota antropica, in care poti intra sarind din piatra in piatra. Eu am dat cu capul de tavan de mi-am tras cucui, suvenir moca.

Interiorul este mai gol, salonul principal impresioneaza totusi prin picturile de pe pereti, vitraliile, usile sculptate si feroneria originala, la fel de mult si scarile interioare.

Castelul Cantacuzino a fost multi ani sediul Sanatoriului Ministerului de Interne, dar in 2008 a fost cumparat de un grup de investitori. Din acel moment, a intrat in circuitul turistic, privat, fiind unul din principalele puncte de atractie din oras.

Daca doriti o povestire incarcata de istorie puteti citi aici.

Perindarile noastre nu s-au oprit aici, luandu-ne dupa stalpi (numere de telefon) am gasit si cazare la particulari. Camera la etaj, scara de lemn pe care coboram/urcam imi dadea emotii, aveam priveliste spre Caraiman ca si pana atunci. Pretul 70 lei/noapte. Ne-am mai plimbat prin Busteni si am pus la cale sa vizitam imprejurimile in urmatoarele zile.

Va urma..