[Recenzie de carte]Povestea Tibetului de Thomas Laird - vALLuntar

Acesta postare face parte din campania vALLuntar initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA

Cartea despre care va voi povesti astazi este un volum impresionant pe care l-am citit cam superficial, recunosc presata de timp. Aceasta carte cuprinde o gama larga de subiecte cu multitudini de date istorice in ciuda faptului ca nu a studiat istoria. Thomas Laird prin conversatiile cu Sfintia Sa Dalai Lama ne dezvaluie despre personalitatea si slabiciunile liderului tibetan, candoarea cu care vorbeste despre inceputul budismului in Tibet, despre primul Lama, presedintele Mao, reprezentarea preferata de el a lui Buddha, deschiderea fata de stiinta si aducerea dovezilor, in esenta despre istoria Tibetului. Cartile de istorie nu se citesc in aceeasi maniera ca cele de fictiune, oricat de bine sunt scrise precum aceasta.
Thomas Laird este un adevarat jurnalist care inainte de prima conversatie a facut cercetari si-a pregatit in detaliu formularea a o serie de intrebari. Cercetare care nu a incetat pe parcursul interviurilor fiind ajutat de bibliotecarul Bibilotecii de Opere si Arhive Tibetane din Dharamsala-India, carturarul Tenzin Tinley, secretarul Michael Victor plus multi oameni carora nu uita sa le aduca multumiri si consideratii chiar si celor care au preferat sa ramana anonimi, fisierele de la Departamentul de Stat din cadrul Arhivelor Nationale de la College Park-Maryland si alte surse enumerate in bibliografie. Si-a format imaginea nu doar pe baza interviurilor, a contribuit si convietuirea cu tibetanii din Nepal timp de cateva decenii plus calatoriile sale prin Tibet. A scris aceasta carte dupa ce a fost primit in audienta, in India, de optsprezece ori, incepand din noiembrie 1977 pana-n iulie 2000, vorbindu-se in engleza si facandu-se atat inregistrari audio cat si video. Dalai Lama si-a ales trei carturari care sa verifice corectitudinea citatelor date de el. Totul a inceput la finalul celui de-al patrulea interviu, pentru un articol de revista, cand si-a prezentat cu emotii dorinta de a scrie o istorie a Tibetului in viziunea liderului. De la 1600 pana atunci niciun Dalai Lama nu mai scrisese o istorie a Tibetului. S-a decis repede, cu toate ca a subliniat ca nu are timp dar ca aceasta carte sa poata fi citita cu placere si mult adevar in ea.
La inceput i-a spus ca nu prea il intereseaza istoria, ca orice calugar obisnuit din acele timpuri s-a format prin filosofie budista - cea mai importanta materie predata. In copilarie a invatat istorie din picturi, din spusele oamenilor, din evenimente la care unele sunt lipsite de detalii. Conversatiile animate erau pline de ras contagios. Dalai Lama isi petrece cate patru-cinci ore zilnic in meditatie, unul din idealurile sale reprezentand detasarea, lucru ce face sa nu aiba reactii involuntare, sa nu se infurie usor si sa nu dea vina pe altii sau pe ce se intampla in jurul sau. In discutii a pornit de la miturile tibetane, origini, formarea imperiului tibetan, s-a discutat despre fondarea institutiei Dalai Lama, a manastirilor, stapanirea mongola si manciuriana, invazia chineza, trecandu-se prin toata istoria. A afirmat faptul ca pot exista doua viziuni asupra aceluiasi lucru, cea a oamenilor cu perceptie budista si cea conventionala singura consemnata de istorici, dar care ambele reflecta realitatea, iar fara intelegerea acestui lucru nu se poate discuta despre Tibet. Detasarea il facu sa priveasca lucrurile cu o obiectivitate fara hiba. Exagerarea devotamentului tibetanilor fata de budism si relatiile Tibetului cu China si Mongolia au influentat istoria Tibetului. Majoritatea chinezilor considera ca Tibetul face parte din China, spunand oftand. "Credinta lui in puterea adevarului e remarcabila".

"Se spune ca rasa celor cu fata rosie, mancatori de carne vie, tibetanii, provin dintr-o legatura intre o maimuta de sex masculin si un demon femela care salasluia pe o stanca. Gratie compasiunii Celui Etern, intrupat intr-o maimuta de sex masculin si un demon femela, s-au nascut sase copii. Cum acestia s-au tot inmultitnin timp, Tibetul a devenit o imparatie populata de fiinte omenesti."

Dalai Lama nu impartaseste toate credintele majoritatii budistilor tibetani traditionalisti si credinciosi, cum am mai spus accepta dovezile stiintifice si respinge credintele vechi, sustinand ca Buddha a daruit fiecaruia libertatea de a decide pentru sine. Budismul nu accepta existenta unui Dumnezeu creator, in functie de legea cauzalitatii fiecare viata, experienta diferita apare si dispare, acesta este conceptul budist. In acelasi timp spunand ca nu afirma ca numai conceptul budist reprezinta adevarul, avand grija sa nu ofenseze alte religii subliniind ca religiile trebuie sa coexiste pasnic. Nu stiu voi, dar mie mi-a provocat o mare admiratie acest Om.
Mi-ar fi placut sa se vorbeasca si despre femeile tibetane, prea putine informatii ni se dau. Cel de-al saselea Dalai Lama a renuntat la roba de calugar pentru ca ii placeau fetele. Imparatul tibetan Songzen Gampo avea mai multe neveste. Nu este clar daca un tibetan poate avea mai multe sotii sau era doar o exceptie sau valabil doar persoanelor de rang inalt. Prin 1950 se mentioneaza existenta a calugaritelor.
Caracteristici ale tibetanilor pe care le-am observat si in film: puterea de a rezista, sacrificiul de sine, firea vesela, continua sa ma uimeasca. In carte ca si in film se regasesc vorbele presedintelui Mao la ultima lor intalnire: religia este otrava, sensul cuvintelor nefiind impartasit. Ultima intalnire cu Dalai Lama a avut loc intr-o zi ploioasa in plan fiind un rezumat al istoriei si previziunea sa pentru viitor.
Mottoul tibetanilor: sperati numai la bine, dar pregatiti-va pentru ce e ma rau. Mi-a placut si m-a intristat prin prisma asupririlor de care au avut parte. Sper ca nu v-am plictisit si ati inteles cate ceva si mai ales v-am starnit curiozitatea sa o cititi. O gasiti aici.

 

Vedeti si celelalte bloguri participante, scrieti un comentariu referitor la carte sau campanie. La fiecare 15 comentarii, primite de la persoane diferite, se va planta un copacel. Nici un comentariu nu va fi in plus, cele peste vor fi de completare unde este nevoie. Asadar va invit sa comentati. Multumesc!

Plantam cuvinte-n suflet si scriem pentru oxigen!