Amintiri de suflet

Viata ne-a purtat prin locuri nebanuite, eram tineri focusati sa terminam o facultate, un job si sa ne cladim o viata impreuna. Da eram deschisi sa plecam oriunde insa nu o vedeam realizabila intr-un timp atat de scurt din prisma putinei experiente. Si totusi daca esti atent la oportunitatile vietii iti dai seama ca intr-adevar Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista si trebuie sa muncesti pe cat iti doresti.

Era in preajma Craciunului cand a primit telefon pentru un interviu, un job in domeniu asa cum ne doream. A trecut cu brio si incet pasii ne-au dus catre Mangalia, mai intai pe el, care a venit cu propunerea, din nou, de a-i fi nevasta, oricum acceptasem de prima data, dar era un mod frumos de a-mi spune ca se gandeste la asta si ca ma doreste la fel de mult in pofida lipsurilor materiale.

Era ianuarie al lui 2007 cand mi-a propus chiar sa ne casatorim in luna copacilor infloriti. Toti din jurul nostru erau uimiti cat de repede evoluam ca si cuplu, majoritatea stand impreuna de mai bine de 5 ani si nu simteau sa faca pasul asta. De parca exista un standard, fiecare face ce si cum simte.

Vara aceea a fost cea mai frumoasa, prima ca sotie, prima ca locuitor la mare, eu care ador marea, nisipul, briza si glasul pescarusilor. Stand intr-o garsoniera mi s-a parut ca eram in paradis, dragostea imbraca totul in culori spectaculoase, experientele erau la cote maxime, in sfarsit singuri, in sfarsit impreuna!

Si au trecut multe veri-primaveri si in cinstea lor as cadorisi pe iubitul meu sot cu o macheta navala remarcabila prin aspectul modern si elegant cu un design masiv si finisaj impecabil. Un cadou memorabil pentru anii memorabili in acelasi timp perfect unui om proiectant de nave.

Un alt cadou plin de amintiri de suflet prin esenta este recipientul pentru bauturi, de la Borealy, avand in interiorul sau o decoratiune in forma unui jucator de tenis. Putini stiu ca sotul meu a jucat de mic copil, inainte sa inceapa scoala, pana la varsta majoratului tenis de camp de performanta. L-as impresiona asa cum m-a impresionat si el pe mine cu povestile si victoriile din anii sportivi. La un moment dat mi-a spus ca nu regreta ca s-a lasat, cum ar fi urmat sa plece din tara erau slabe sansele sa ma mai cunoasca vreodata. Am zambit.

Imi plac lucrurile incarcate cu amintiri sau care te fac sa-ti aduca aminte, sunt o nostalica si o romantica incurabila. Ok continutul nu va fi savurat de mine, nu pentru ca sunt femeie ci pur si simplu nu pot sa beau tuica si derivatele sale. Eu sunt cu chestiile mai dulci, cremoase sau ma rezum la un pahar de vin rosu sau alb. Sticla superba insa poate fi alimentata de fiecare data dupa golirea ei cu licoarea preferata. Acum ca vremea s-a mai incalzit abia astept sa ies sa joc tenis.

Apropo el este cel care m-a invatat cum sa tin o racheta in mana, pozitia corpului si miscarea corecta. La inceput, la fel ca si la biliard si orice joc prin care atrageam atentia refuzam sa-l practic. Am fost foarte complexata de operatia de coloana si "amprenta" ei, ma impiedica sa gandesc, sa ma relaxez si sa ma focusez pe joc. Am trecut peste si cu toate astea sunt un jucator emotiv. Dicolo de lectiile sportului in sine am lucrat indirect si la psihicul meu. Cum sa nu apreciez si sa iubesc un astfel de om si mai mult si mai mult.